Strategii misionare în Ortodoxia românească de astăzi

În societatea de azi, constatăm cu durere accentuarea valorizării sinelui, generatoare de individualism, promovarea unei conştiinţe critice cvasiuniversale, căreia nici religia nu i-a scăpat. Constatăm apariţia unui nou tip de relativism religios care este mult mai periculos decât secularismul bine cunoscut. Între strategiile de apărare a credinţei drept-măritoare, Biserica Ortodoxă Română apelează şi la mijloacele proprii lumii contemporane, vorbind fiecăruia pe limba lui.

Asistăm, pe lângă ostilitatea faţă de cadrele tradiţionale ale evlaviei şi dorinţa de a reaşeza vechile credinţe pe temelii noi, şi la pretenţia unora de a rescrie creştinismul. Bisericile Creştine Tradiţionale se confruntă cu pericolul real al propagării neognosticismului şi chiar neopăgânismului, promovate cu frenezie chiar de către unii dintre propriii lor credincioşi. În acest context vorbim despre strategii misionare actuale, considerând că mult mai importantă este, acum, misiunea internă, de identificare şi contracarare a pericolelor ce vin din direcţia consumismului, de menţinere a creştinilor în corabia mântuitoare a credinţei. În plan secund, se menţine preocuparea de a-L mărturisi pe Hristos tuturor celor ce n-au avut până acum şansa întâlnirii reale cu El. Poporul român s-a născut creştin, prin contribuţia predicii apostolice a Sfântului Andrei, dar şi în urma misionariatului coloniştilor romani din Dacia. Deşi vorbim o limbă latină, ne revendicăm apartenenţa la formele de spiritualitate bizantine, mult mai profunde, care ne-au definit Ortodoxia ca majoritate religioasă covârşitoare. Peste 86% din români şi-au arătat apartenenţa la Ortodoxie şi deplina încredere în Biserică, propulsând această instituţie în topul celor mai credibile instituţii din ţară. Procentul însă scade atunci când cercetările vizează doctrinele şi practicile religioase. Mulţi dintre cei declaraţi creştini preferă să se considere liber-cugetători sau să-şi făurească propriile lor sisteme religioase, beneficiind din plin de propaganda mediatică făcută altor curente religioase, în special celor de factură orientală sau sincretistă. La acest rezultat nedorit contribuie şi lipsa educaţiei religioase a generaţiei mai în vârstă, care s-a format în perioada comunistă, când religia era suprimată. Totuşi, trebuie remarcat faptul că efectele postmodernităţii ar fi fost şi mai dezastruoase dacă Biserica Ortodoxă Română n-ar fi acţionat energic pentru diminuarea consecinţelor presiunilor exterioare distructive. Misiune cu mijloacele contemporane Biserica Ortodoxă luptă pe mai multe planuri pentru a contracara această realitate cu care ne confruntăm. În primul rând, printr-o prezenţă activă a Bisericii Ortodoxe în mass-media românească. Este cunoscut faptul că la nivelul Patriarhiei Române funcţionează Agenţia de ştiri BASILICA, prin intermediul căreia sunt mediatizate toate momentele importante din viaţa Bisericii, precum şi luările de poziţii oficiale faţă de principalele evenimente naţionale şi internaţionale. Ştirile sunt prezentate atât prin intermediul publicaţiilor laice, centrale şi locale, cât şi a mijloacelor de comunicare în masă: presă, internet, posturi de radio şi tv, dar şi prin reţeaua proprie de comunicare a Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta conţine un post tv cu acoperire naţională şi program de 24 de ore, TRINITAS TV, prezent în oferta tuturor marilor operatori de cablu din România, accesibil în egală măsură şi românilor din diaspora, prin satelit. După trei ani de emisie, acest post a câştigat o categorie importantă de telespectatori fideli şi, ceea ce este mai important, a pătruns în casele tuturor românilor, care îi urmăresc programele parţial, tocmai din cauza ritmului trepidant în care trăim cu toţii. Grila sa conţine, în primul rând, emisiuni cu conţinut religios. Slujbele de dimineaţă şi seară sunt transmise în direct de la Catedrala patriarhală. Evenimentele importante din viaţa unităţilor de cult ortodoxe - eparhii şi parohii - sunt şi acestea mediatizate. De asemenea, este evidenţiată activitatea culturală şi social-filantropică la nivel central şi local bisericesc. În studiourile TRINITAS, au loc dezbateri pe teme religioase actuale, cu participarea unor profesori de teologie, dar şi a invitaţilor cu pregătire laică. Sunt produse şi difuzate documentare privind viaţa parohiilor şi mănăstirilor, dialoguri cu duhovnici vestiţi. Este promovată arta eclesială românească, atât sub aspectul plastic (icoane, fresce, bunuri de patrimoniu, obiecte de cult), cât şi din domeniul muzical (grupuri corale, concursuri de interpretare, formaţii de muzică bizantină). Sub genericul "Biblia în istorie", un ciclu de emisiuni tematice analizează forţa de pătrundere a cuvântului lui Dumnezeu în lumea contemporană, oferind şanse misiunii de propovăduire a valorilor credinţei revelate. Un alt program mult îndrăgit de telespectatori este "Patristica" - prin care sunt scoase la lumină pildele şi cuvintele de folos ale sfinţilor, arătându-se valoarea lor pentru omul de azi, lipsit de alte repere fundamentale. Postul tv TRINITAS nu se limitează doar la tematica religioasă, ci prezintă, deopotrivă, emisiuni cu subiecte culturale, sociale sau dezbateri ale unor probleme de maximă actualitate, preluate din mass-media naţională şi internaţională. Din perspectivă misionară, impactul acestei televiziuni este foarte mare şi arată deschiderea Bisericii spre soluţionarea crizelor multiple ale omului postmodern, folosindu-se din plin de resursele noi de transmitere a mesajului revelat. Finanţarea este efectuată exclusiv din contribuţiile unităţilor de cult ortodoxe şi ale unor sponsori generoşi. Un alt mijloc folosit de către Biserica Ortodoxă pentru a ajunge la enoriaşi este postul de radio TRINITAS. Având, de asemenea, acoperire naţională, prezintă o importanţă la fel de mare, fiind accesibil unor categorii mai largi de ascultători, putând fi audiat şi pe internet. Ca tematică abordată, se aseamănă mult postului TRINITAS TV, cu menţiunea că, pentru a-i atrage pe ascultători, este folosită intens arta muzicală, atât ca fond ilustrativ al unor emisiuni, cât şi prin reproducerea unor piese muzicale religioase, folclorice sau laice. Şi aici se transmit în direct serviciile religioase, rugăciunile de dimineaţă şi seară, precum şi alte evenimente majore din viaţa Ortodoxiei româneşti. Impactul misionar al acestui post de radio este deosebit, mai ales asupra celor care, aflaţi în călătorie sau la locul de muncă, aleg să-şi petreacă timpul cu folos. Evident, şi în acest caz finanţarea reprezintă exclusiv opera misionară a Bisericii. O mare realizare a Bisericii Ortodoxe este "Ziarul Lumina", cu apariţie zilnică, de luni până sâmbătă, şi cu suplimentul "Lumina de Duminică" - publicaţii aparţinând Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române. Aceste publicaţii reprezintă un arsenal misionar redutabil, întrucât se adresează unui public divers. Ele se bazează pe un tiraj constant de aproximativ 23.000 de exemplare/zi, reprezentând abonamente contractate prin intermediul parohiilor şi mănăstirilor. Caracterul de publicaţie cotidiană obligă "Ziarul Lumina" la prezentarea unor subiecte de maximă actualitate, în condiţii grafice de excepţie, îmbinând informaţia religioasă cu ştiri, reportaje, documentare şi interviuri din cele mai variate domenii ale vieţii. Pe lângă toate aceste mijloace moderne de a ajunge la credincioşi, Biserica Ortodoxă Română a înfiinţat şi susţinut 394 de centre misionare, medicale, filantropice şi sociale, având drept beneficiari copii, vârstnici, persoane cu dizabilităţi, victime ale dependenţei, abuzurilor sau traficului de fiinţe umane etc. Nu în ultimul rând, trebuie menţionată şi proclamarea anuală, de către Sfântul Sinod, a unor teme majore de cercetare teologică şi desfăşurare misionară. Viaţa parohială a fost dinamizată Din dorinţa de a dinamiza viaţa misionară în parohiile ortodoxe române, s-au adus modificări esenţiale Statutului de funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române, ratificat ca anexă la Legea privind regimul general al cultelor din România. Noul Statut prevede atribuţii lărgite în plan misionar, organismelor parohiale formate din mireni: Consiliul parohial şi Comitetul parohial. Aceste organisme au rolul fundamental de a dinamiza viaţa comunitară, antrenând credincioşii în împlinirea vocaţiei preoţiei universale, conferită de Hristos tuturor celor botezaţi. În acest context, sintagma "Liturghia de după Liturghie", consacrată de către un mare misiolog român, regretatul pr. prof. dr. Ion Bria, îşi găseşte cu prisosinţă aplicarea. Spre exemplificare, vom menţiona doar faptul că, la buna desfăşurare a activităţii fiecărui Comitet parohial ortodox român, îşi aduc contribuţia cinci departamente: Misionar, Social, Cultural, de Tineret şi Administrativ. Religia în şcoli, realizare de prim rang O altă realizare importantă a Bisericii Ortodoxe Române este reprezentată de reintroducerea religiei ca obiect de studiu în şcoli. Efectul reintroducerii studiului religiei în şcolile de stat, în România ieşită de sub comunism, nu a întârziat să apară: generaţii întregi de tineri s-au format cu un bagaj solid de cunoştinţe religioase, care, chiar dacă nu i-au îndoctrinat propriu-zis (nici nu s-a urmărit asta), i-au determinat să fie mai responsabili, mai atenţi faţă de normele morale şi valorile spirituale perene. Diaspora, un pământ bun pentru cultivarea misiunii Un câmp misionar cu un enorm potenţial este reconectarea cu diaspora ortodoxă română. Pentru milioanele de români aflate la muncă în străinătate, Biserica Ortodoxă Română a iniţiat un program pastoral-misionar extrem de vast şi eficient. A înfiinţat structuri ierarhice potrivite nevoilor acestora: episcopii, parohii, mănăstiri, centre misionare, sociale şi culturale. Deja, în acest caz, nu mai vorbim doar de aspectul defensiv al misiunii, ci arătăm roadele concrete ale evanghelizării în teritorii străine de vatra strămoşească a românilor. Exemplul personal al românilor, extrem de fideli tradiţiilor strămoşeşti ortodoxe, i-a făcut pe mulţi occidentali secularizaţi să privească Ortodoxia cu alţi ochi, unii chiar dorind din tot sufletul să o cunoască, să se bucure de frumuseţea şi înălţimea trăirii spirituale în duhul evlaviei patristice şi, finalmente, să ceară ei înşişi botezul. Parohiile româneşti din diaspora nu sunt, aşadar, numai simple spaţii de adunare comunitară, ci, în egală măsură, de lucrare misionară intensă. Reîntoarcerea la Sfinţii Părinţi În concluzie, lumea actuală tinde să piardă contactul cu Biserica, cu Divinitatea, pe zi ce trece, mesajul religios este din ce în ce mai slab receptat, astfel încât constituie o provocare şi o luptă continuă. Singura soluţie eficientă a misiunii creştine o constituie reîntoarcerea la filonul pur al spiritualităţii filocalice, la trăirea plină de evlavie a misterului liturgic, la bucuria postului şi rugăciunii, a contemplaţiei mistice şi a extazului comuniunii cu Hristos, pentru a rosti, împreună cu Sfântul Apostol Pavel, "nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte întru mine". Numai aşa pot fi contracarate cu succes ispitele unei lumi nihiliste, atacată din toate părţile de false religiozităţi de sorginte păgână. Nevoia de spiritualitate a omenirii a făcut ca, în spaţiile occidentale vidate de orice trăire mistică profundă, să conducă la un succes foarte mare al fenomenelor, precum yoga şi meditaţia orientală, spiritismul, teosofia şi antroposofia, sincretismele scientologice sau bahaiste etc. Lipsa de minime cunoştinţe religioase a facilitat răspândirea, pe de o parte, a curentelor ateiste, iar pe de alta, proliferarea noilor mişcări religioase, a sectelor de tot felul, ba chiar a unor mari religii necreştine, precum islamul, hinduismul şi budismul, care au deja destui aderenţi în Occident. Faţă de aceste provocări contemporane, considerăm extrem de importantă lupta permanentă şi neobosită în parcursul misionar al Bisericii Ortodoxe Române, care ne aşază la masa dialogului, dar ne şi responsabilizează, în sensul de a face front comun în vederea depăşirii, în unitate, a problemelor deloc uşoare cu care se confruntă creştinismul european în prezent. pr. lect. dr. David Pestroiu, (Facultatea de Teologie Ortodoxă "Patriarhul Justinian" din Bucureşti), Andreea Pătraşcu