Succesiunea apostolică şi legislaţia spiritual-bisericească

Pentru a se dezvolta şi a funcţiona ca un organism teandric (de origine divino umană), Biserica a instaurat canoanele sau legiuirile bisericeşti, menite să asigure buna cârmuire a credincioşilor pe calea ascultării şi a mântuirii. Astfel a luat fiinţă ierarhia sacramentală care are la bază harul Sfântului Duh, moştenit direct de la Hristos prin succesiune apostolică. Prin această succesiune harică, misiunea propovăduirii cuvântului şi puterea legislativă în Biserică au fost încredinţate episcopilor care le-au păstrat neschimbate, prin punerea mâinilor, până în zilele noastre. Autoritatea acestora este incontestabilă, ei fiind reprezentanţii vădiţi ai lui Hristos în mijlocul comunităţii. Sfântul Ioan Gură de Aur spune în acest sens că: "Acolo unde se află episcopul se află întreaga biserică pe care o reprezintă".

Pornind de la cuvintele Mântuitorului, care a spus: "Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer" (Matei 18, 18), Apostolii, episcopii şi Părinţii Bisericii au întocmit de-a lungul timpului o adevărată legislaţie spirituală bisericească la temelia căreia au stat Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, din care s-au constituit mai târziu canoanele şi cele nouă porunci bisericeşti. Aşadar, canoanele sunt legi date prin sinoadele ecumenice ale Bisericii şi prin cele particulare sau locale, dar întărite de cele ecumenice. Sudate pe temeiul învăţăturii Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, canoanele statornicesc conducerea şi organizarea Bisericii şi stabilesc drepturile şi îndatoririle membrilor ei, clerici şi laici deopotrivă.