Suferinţa, cale spre mântuire

Preotul de caritate într-un spital face dovada iubirii lui Dumnezeu nu doar pentru cel bolnav, ci şi pentru toţi cei aflaţi în jurul bolnavului, deoarece cu toţii au nevoie de simţirea iubirii lui Dumnezeu faţă de ei. O asemenea activitate desfăşoară în incinta Spitalului Clinic "Nicolae Malaxa" din Bucureşti părintele Ştefan Zară.

În timpul activităţii sale, părintele Ştefan Zară s-a întâlnit cu numeroase cazuri, în urma cărora cei care au apelat la dânsul au înţeles lucrarea lui Dumnezeu pentru îndreptarea şi mântuirea lor. Un asemenea caz, spune părintele Zară, s-a întâmplat cu "o doamnă asistentă de la Spitalul Clinic "Nicolae Malaxa", care lucra de peste 10 ani, şi la o clinică particulară de ginecologie, unde îl ajuta pe medic să facă avorturi. De câteva luni avea nişte vise înspăimântătoare şi nu mai putea dormi noaptea. Astfel a hotărât să se spovedească. Canonul primit la spovedanie a fost şi acela de a nu mai participa la avorturi şi de a încerca să-l convingă pe medic să nu mai facă avorturi. După mărturisirea ei, visele au încetat. Încercând să-l convingă pe medic să nu mai omoare copii, doamna asistentă a înţeles că şi el are aceleaşi vise, apărându-i în vis copiii ucişi. Povestindu-i cele întâmplate cu ea, medicul i-a promis că se va duce şi el la spovedanie. După câteva zile, în urma mărturisirii, medicul a conştientizat gravitatea faptelor sale şi a hotărât că în clinica lui nu se vor mai face avorturi. Odată încetate avorturile, au încetat şi visele înspăimântătoare ale medicului", a povestit părintele Ştefan Zară. Părintele Ştefan Zară mărturiseşte că dobândirea vindecării celui bolnav nu se poate face doar ameliorând suferinţa trupească a acestuia. Ştiinţele medicale de astăzi încep să aibă o viziune holistă asupra omului, înţelegând că bolnavul nu se poate vindeca până nu se însănătoşeşte şi sufletul. Importanţa prezenţei unui preot în spitale este deosebită şi pentru faptul că el colaborează cu medicul la tratarea completă a bolnavului pentru primirea vindecării de la Dumnezeu. Un alt caz impresionant pentru părintele Ştefan a fost acela al unui bătrân, care a participat la câteva Sfinte Liturghii la Spitalul Clinic "Nicolae Malaxa", fiind internat din cauza diabetului. "Acel bătrân se ruga toată Sfânta Liturghie în genunchi, cu lacrimi în ochi. În Postul Paştelui din anul 2009, a fost internat din nou în spitalul nostru, prilej cu care am stat de vorbă. Aşa i-am aflat povestea. Trăia mai mult în spitale, acasă la el nemaiîndrăznind aproape să se ducă. Avea trei băieţi care aveau patima beţiei şi îl băteau zilnic, încât de multe ori pleca de acasă plin de sânge. Muncise toată viaţa pentru copiii lui şi acum, la bătrâneţe, aceştia îl răsplăteau cu bătăi. Singura lui alinare era în spitale. De aceea, îmi povestea el, stătea mai mult internat decât acasă. Participa la toate slujbele Bisericii, indiferent la ce spital era internat şi se împărtăşea foarte des. Nu mânca deloc carne şi citea zilnic Paraclisul Maicii Domnului. Se ruga pentru copiii lui, ca Dumnezeu să îi ierte pentru ceea ce îi fac lui şi să-i izbăvească de patima beţiei. Avea o credinţă impresionantă şi îmi mărturisea că el este sigur că într-o zi copiii lui se vor întoarce către Dumnezeu şi îşi vor iubi cu adevărat tatăl, înţelegând iubirea lui faţă de ei. De aceea, misiunea preotului în spitale este de a-i deschide ochii bolnavului ca acesta să poată vedea în suferinţă un act terapeutic al sufletului, o cale mântuitoare. Acceptarea suferinţei înseamnă acceptarea Crucii şi lepădarea de sine", a spus părintele Ştefan Zară.