Talentat și iscusit cântăreț de muzică bisericească
S-a născut în 1873 în Afumați. Deprinde primele taine ale psaltichiei de la părintele Cleopa, protopsaltul Cernicăi (1880-1884), pe când era ucenic al casei părintelui Silvestru, fratele Mitropolitului Ghenadie Petrescu, la Mănăstirea Cernica. Ieromonahul Amfilohie Iordănescu a fost un muzician foarte talentat, opera sa fiind vastă.
Athanasie, după numele de botez, a fost cântăreț la biserica din satul natal între anii 1884/5-1899, apoi a activat în postul de cântăreț prim la Biserica Lucaci din București (1899-1906), la Capela Domnească a Ospiciului Sfântul Pantelimon din București (1906-1925), după care a intrat în monahism. În 1916, Athanasie a făcut parte din comitetul de redacție al revistei muzicale Albina din București. Totodată, a fost și un bun culegător al cântecelor populare românești, fiind menționat de către George Breazul în articolul său Muzica românească de azi, la capitolul Culegerea melodiilor populare.
La pagina 30 a Buchetului de muzică, publicat de Amfilohie la Tipografia Cărților Bisericești în 1933, se găsește o schiță autobiografică a autorului: „În lunga mea carieră de cântăreț bisericesc, servind neîntrerupt peste 40 de ani, de la 1885, Mai 1, până la 1925, Octombrie 1, când am intrat în tagma monahală la sf. Măn. Cozia (călugărit cu numele de Amfilohie), unde am predat muzica bisericească la școala de cântăreți de aici. După patru ani, adică în 1929, Noemvrie 1, am trecut ca preot deservent la catedrala din Câmpu-Lung (Măn. Negru Vodă), și aici am predat muzica bisericească la școala de cântăreți, până la 1 Noemvrie 1930, când am trecut tot ca preot deservent la Sf. Măn. Pasărea, unde mă găsesc și astăzi, 15 decembrie 1932”. Din cercetările efectuate până acum, nu rezultă exact data când a fost hirotonit întru ieromonah pe seama Mănăstirii Cozia, cert este că acest lucru s-a întâmplat între ianuarie 1926 și iulie 1927.
În ceea ce privește viața sa de familie, găsim câteva referiri făcute chiar de el. Pe unul dintre manuscrisele sale, Opt-glasar (Bib. Națională - ms. rom. 28.946), la p. 134 se află următoarea însemnare: „Aici când am ajuns cu scrisul și-a dat obștescul sfârșit în Domnul soția mea Calina în vârstă de 48 de ani. Ziua marți, ora 9 a.m. luna septembrie 10 stv. 1919”. A avut mai mulți copii. Aceasta reiese din registrul cimitirului de la Mănăstirea Cernica, unde a fost înmormântat, la poziția 17/30.07.1937 este scris: „Amfilohie Iordănescu … înmormântat de fiicele și feciorii săi”. Într-o însemnare de pe forzațul de la începutul manuscrisului Liturghier musicesc (Bib. Sf. Sinod - ms. III 103) spune: „Compunere, traducere și scrierea mea. Iar înfrumusețarea acestei cărți este făcută de fiul meu Pr. Gheorghe Iordănescu” (fost slujitor la Biserica Nașterea Maicii Domnului din Slănic Prahova).
Privitor la sfârșitul vieții pământești a ieromonahului Amfilohie, am găsit o altă însemnare foarte valoroasă în manuscrisul: Carte de psaltichie cu Cântări bisericești (Bib. Acad. Rom. - ms. rom. 4342),pe al cărui forzaț de la final este scris: „Tatăl meu Amfilohie Ierom. a adormit întru Domnul la 28 Iulie 1937, în dimineața zilei ducându-se cu tramvaiul spre Tipografia Cărților Bisericești pe calea Rahovei nr. 168 la ora 9 dimineața, subit”. Din presa bisericească de atunci (Glasul Monahilor nr. 557/19.09.1937, p. 4) aflăm că ieromonahul Amfilohie suferea de o boală cardiacă, iar din cauza unui atac de cord, survenit în dimineața zilei de 28 iulie 1937, inima lui a încetat să mai bată. Tot de aici aflăm că a fost înmormântat pe 30 iulie 1937 în cimitirul Mănăstirii Cernica, iar slujba a fost oficiată de PS Veniamin (Pocitan) Ploieșteanul.
În aceeași schiță autobiografică, ieromonahul Amfilohie expune și roadele muncii sale în ogorul muzicii bisericești realizată până la 15 decembrie 1932, spunând următoarele: „Într-acest interval lung (peste 40 de ani) de când sunt cântăreț, am practicat și executat tot felul de cântări bisericești, în același timp, m-am așezat și pe scris. Am tradus din grecește, am compus și am scris tot felul de cântări existente în biserică; încât se poate zice că n-a rămas ceva necompus și nescris de mine. Compunerile și scrierile mele se cuprind în 15 volume, și anume: Teoreticonul, Opt-glasar, Catavasier, Mânecător, Liturghier, Păresimier - 2 vol., Penticostar, Docsastar - 2 vol., Calofonicon - 2 vol., Un Liturghier mic, Cartea Laudelor, Cântări de stea, precum și slujba Adormirii Maicii Domnului, a Sf. Nicolae, a Izvorului Tămăduirii, toate complete, și altele. Deci și acum în urmă acest Buchețel de muzică”(publicat în 1933). Între anii 1936-1937 a tipărit în 10 fascicole Anastasimatarullui D. Suceveanu, iar dacă moartea nu i-ar fi curmat șirul zilelor, avea în plan să tipărească și Idiomelarul aceluiași autor.
Calitatea sa de cântăreț foarte iscusit reiese mai ales din acele mențiuni făcute de însuși Amfilohie la anumite cântări pe care le-a scris, atunci când spune: „Axion luat întocmai cum îl cânta răposatul preot Dimitrie orb în com. Afumați; așezat pe note de Ath. Iordănescu; sau Axion întocmai cum îl cânta cântărețul Ioan Stănescu, supranumit moșul (Ionică) de la Bis. Lucaci, așezat pe note de Ath. Iordănescu”. Aceste însemnări arată faptul că Amfilohie Iordănescu era un muzician foarte talentat, deoarece cântările sus-menționate erau ascultate, memorate și apoi transpuse în partitură.
Din spusele lui: n-a rămas ceva necompus și nescris de mine, dar mai ales din cercetare, am constatat faptul că opera muzicală a ieromonahului Amfilohie Iordănescu este foarte vastă. El a scris, tradus și compus lucrări pentru toate slujbele Bisericii Ortodoxe din cultul divin public, totalizând peste de 2.000 de pagini de manuscris. Din lista menționată de el în 1932 și din ce a mai scris după, astăzi se găsesc aproape toate volumele, dar răspândite în mai multe locuri: Biblioteca Națională a României - 15 manuscrise, Biblioteca Academiei Române - 5 manuscrise, Biblioteca Uniunii Compozitorilor - 1 manuscris și la Biblioteca Sfântului Sinod - 1 manuscris, 3 articole publicate în revista „Cultura” și 5 tipărituri.