Tălmăciri plastice reunite în expoziţia „Coloanele cerului”
Grigore Popescu-Muscel, Maria Popescu-Dragomir, Valeriu Stoica, Alexandru Mateiaş, Elena Constantin, Diana Elena Borundel, Nicolae Nestor, Mihaela Bădescu, Melania Florescu, Maria Iacob, Tania Dincă şi Elena Oana Agapie. Sunt 12 meşteri iconari tradiţionali renumiţi ale căror lucrări pot fi admirate la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, în Sala „Gheorghe Focşa”, până în 28 august 2016. Expoziţia „Coloanele cerului”, organizată în colaborare cu Muzeul Judeţean Ialomiţa, îşi aşteaptă vizitatorii de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00.
Spre încântarea publicului bucureştean, şi în acest an, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” a primit cu deschidere iniţiativa artistului plastic Valeriu Stoica de a reuni sub egida sa icoanele şi picturile cu temă religioasă ce aparţin unor nume mari de meşteri tradiţionali. Mai precis, sunt 12 iconari a căror prezenţă, în miez de vară pe uliţele satului din mijlocul oraşului, a devenit o frumoasă tradiţie, la fel ca şi lucrările lor binefăcătoare pentru minte şi suflet, protejate în sălile muzeului bucureştean.
Vernisajul expoziţiei „Coloanele cerului”, desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute, a fost deschis de gazda şi co-organizatorul manifestării, conf. univ. dr. Paula Popoiu, directorul general al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, din al cărei discurs am reţinut: „Aici, la Muzeul Satului, nu se putea face o expoziţie mai adecvată în anul în care suntem puşi, şi bine facem, să ne amintim ce înseamnă educaţia religioasă. Educaţia românească s-a sprijinit dintru început pe ceea ce a însemnat Biserica şi religia. Chiar dacă s-a laicizat mai târziu, chiar dacă acum discutăm şi ne contrazicem dacă să avem sau nu educaţie religioasă în şcoli, dacă să punem sau nu icoană în clasă, totuşi, trebuie să ne amintim că educaţia a început prin a fi binecuvântată de Dumnezeu şi continuă să fie.”
În faţa unei asistenţe numeroase, care a consimţit prin aplauze energice la cele spuse de directorul general Paula Popoiu, a urmat la microfon părintele Valerian Manea de la Biserica „Sfinţii Români”-Titan. Tânărul preot a vorbit despre însemnătatea icoanei în Biserica Ortodoxă Română: „Este adevărat că putem să comentăm o icoană în funcţie de stilistică, de materialele folosite, însă trebuie să înţelegem că icoana are şi o profundă dimensiune apofatică. Ca să-l parafrazăm pe părintele nostru dogmatist Dumitru Stăniloae, am putea spune că, pe lângă faptul că icoana este un obiect catafatic, care ni-L prezintă pe Dumnezeu, ea este îmbibată şi de un apofatism extraordinar, întrucât cel care se roagă icoanei îl simte pe sfântul reprezentat în icoană, Îl simte pe Mântuitorul Hristos sau o simte pe Maica Domnului. Deci, pe lângă valoarea vizuală, artistică a icoanelor prezente în expoziţie, trebuie să luăm în calcul şi acest aspect apofatic.”
12 iconari, un singur mesaj hristic
Din expunerea elocventă a doamnei dr. Doina Işfănoni, istoric de artă şi cercetător etnolog la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, auditoriul a rămas cu ideea clară că fiecare autor s-a străduit să aducă în prim-plan viziunea sa despre ce înseamnă lumea sacrului - de la icoana care respectă canonul şi merge aproape în conformitate cu erminiile bizantine (amintind de chipul purtat în Casa Domnului, dar şi în casa omului) la lucrări ce trimit puţin mai departe, la experimentări de ordin tehnic (mozaic sau vitraliu), în vederea redării înălţimii impuse de credinţa creştină şi jertfa hristică.
De asemenea, dr. Doina Işfănoni a ţinut să evidenţieze: „Cred că fiecare dintre cei care sunteţi în acest grup, într-o frumoasă activitate de peste 20 de ani, aţi reuşit să vă sincronizaţi ca mesaj, să vă completaţi de astă-dată din punct de vedere plastic foarte bine, pentru a realiza dimpreună ceea ce se cheamă mesajul hristic, acela al jertfei pentru artă, pentru armonie, pentru sufletele nobile care trebuie să învingă vicisitudinile de moment, care trebuie să ne ajute de fapt să depăşim cotidianul pentru a trăi în eternul artelor. A face o echipă într-o vreme ca aceasta înseamnă mult, dar să nu uităm că mesajul hristic este acela de a fi veşnic împreună într-o mare familie, şi anume familia creştină”.
Momentele oratorice au fost intercalate de prestaţiile artistice ale Ioanei Marin, solistă de muzică populară, succedată de poeta Daniela Micu, care a recitat „Mărturisire” de Ioan Alexandru şi „Balada crucii de mesteacăn” de Artur Enăşescu.
În accepţiunea curatorului Valeriu Stoica, „expoziţia «Coloanele cerului» nu reprezintă o ilustrare ştiinţifică sau fotografică a obiectivelor vizate, ci înfăţişează spiritul temelor transfigurate de viziunea şi sensibilitatea fiecărui autor, pe structura geometrică a troiţei, coloană a cerului, componentă a Arborelui cosmic care este şi Arbore ceresc al vieţii şi al morţii, esenţializat stâlpului-monument mitic întruchipat de principalele categorii estetice“.
Balada crucii de mesteacăn
de Artur Enăşescu
Cruce albă de mesteacăn,
Răsărită printre creste,
Cine te cunoaşte-n lume,
Cruce fără de poveste?
Peste braţele-ţi întinse
Din poiana fără flori,
Uneori s-apleacă-n noapte
Cârdurile de cocori.
Şi-n tăcerea nesfârşită
Sub arcadele de brad,
Nu s-aude decât plânsul
Cetinilor care cad.
Cruce albă de mesteacăn
Biciuită de furtuni,
Peste lemnu-ţi gol, doar luna
Pune albele-i cununi.
Ca de-o mână nevăzută
Slovele-ţi se şterg de ploaie;
Tot mai mult te bate vremea,
Vânturile te îndoaie…
Şi ca mâine fulgii iernii
Te vor prinde-n a lor salbă,
Şi vei dispărea din lume
Cruce de mesteacăn albă.
Sfântul îngropat sub tine
Cine-l va mai şti de-acum,
Cruce albă, rătăcită
Lângă margine de drum?
Braţele-ţi de vânturi smulse
Se vor pierde pe poteci,
Numai brazda de ţărână
Nu-l va părăsi pe veci.