Tămăduirea prin credinţă

Slujba Sfântului Maslu este una din cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe. Ea se săvârşeşte în biserică sau în casa bolnavului pentru care se administrează. După predania veche a Bisericii, este necesar să slujească şapte preoţi, închipuind cele şapte daruri ale Sfântului Duh, enumerate de Proorocul Isaia (11, 2-3). La nevoie pot sluji Sfântul Maslu şi mai puţini preoţi: trei - pentru numărul Treimii - (Sfântul Simeon al Tesalonicului "Despre Sfântul Maslu", cap. 283, pp. 183-184) sau cel puţin doi. În tot cazul, numai un singur preot nu poate săvârşi această Sfântă Taină, întrucât Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să chemăm "preoţii Bisericii..." (Iacov 5, 14), şi nu un singur preot.

Nu sunt zile sau timpuri anumite pentru săvârşirea Sfântului Maslu, ci se poate face oricând este nevoie. În popor există obişnuinţa să se săvârşească mai ales în zilele de post, în Săptămâna Sfintelor Patimi se face miercuri, joi şi vineri, dar mai ales în Sfânta şi Marea Miercuri, înaintea Ceasurilor, în amintirea Ungerii Mântuitorului cu mir de către femeia cea păcătoasă (Luca 7, 37-38). Atunci se face în biserici Sfântul Maslu de obşte, pentru mai mulţi bolnavi, cu sobor de preoţi. Bolnavul pentru care se face Sfântul Maslu trebuie mai întâi să se spovedească, pentru ca să i se dea, prin Sfântul Maslu, curăţire sufletească, adică iertarea păcatelor şi tămăduirea trupului de boală (Molitfelnic, "Povăţuirea de la începutul slujbei Sf. Maslu", ed. 1984, p. 114). Se poate face Sfântul Maslu şi pentru cei sănătoşi, întrucât prin acesta se dobândeşte nu numai tămăduire de bolile trupului, ci şi iertare de păcate. Sfântul Simeon al Tesalonicului îndeamnă pe fiecare creştin să se nevoiască a-şi face Sfântul Maslu (Despre Sf. Maslu, cap. 291, p. 188).