Te Deum de Ziua Națională la Catedrala Patriarhală
De Ziua Națională a României, marți, 1 decembrie 2020, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit la Catedrala Patriarhală o slujbă de Te Deum ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra poporului român dreptcredincios, precum și pentru darul unității într-o singură țară românească și creștină. La slujbă a fost prezent și Victor Opaschi, secretar de stat pentru culte.
Credincioși de toate vârstele din Capitală au participat marți, de Ziua Națională a României, îmbrăcați în costume tradiționale românești, cu însemne tricolore în mâini sau prinse la piept, în dreptul inimii, la slujba de Te Deum săvârșită la Catedrala Patriarhală de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în semn de recunoștință pentru eroii neamului românesc, care prin jertfa lor luminată de credința în Dumnezeu și dragostea de țară au înfăptuit unitatea națională a românilor în anul 1918.
Conștiința unității de limbă, credință și cultură românească
În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că această unitate națională s-a realizat pentru că a fost pregătită spiritual și jertfelnic de-a lungul veacurilor, iar factorul cultural, reprezentat de tipăriturile și activitatea Bisericii, a fost esențial pentru păstrarea identității românești. „Biserica a contribuit foarte mult la cultivarea, păstrarea și promovarea conștiinței unității de limbă, de credință și de cultură românească prin mulțimea tipăriturilor, cărților de slujbă și de învățătură creștină, care fie că au fost tipărite în Moldova, fie în Țara Românească, ele ajungeau și în Transilvania pentru a-i ajuta acolo pe frații ortodocși români care se aflau sub stăpânire străină să cultive și ei unitatea de credință și unitatea de simțire românească. De pildă, se constată că acea carte numită «Cazania» Mitropolitului Varlaam al Moldovei, carte românească de învățătură, era adresată către toată seminția românească. Apărută în anul 1643 la Iași, ea a fost mai mult răspândită în Transilvania decât în Moldova, pentru că acolo era nevoia cea mai mare de carte românească pentru păstrarea credinței ortodoxe și a identității românești. (…) Toate cărțile de cult, tipărite fie la București, fie la Râmnic, Buzău sau la Iași, ajungeau și în Transilvania. Adesea, păstorii care treceau peste munți cu oile aveau în traistă și cărți de slujbă pe care le duceau în Transilvania, venind din Țara Românească sau din Moldova. Hramurile marilor mănăstiri au contribuit, de asemenea, la cultivarea unității de credință și de limbă românească, precum și la conștiința latinității noastre. Acest factor cultural, de-a lungul veacurilor, a fost unul esențial pentru păstrarea identității românești și pentru conștiința că românii sunt aceiași, chiar dacă se află sub stăpâniri diferite”, a reliefat Preafericirea Sa.
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că domnitori ca Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Constantin Brâncoveanu i-au ajutat pe românii din Transilvania să-și păstreze credința prin construirea de biserici în acel teritoriu.
„Tot ce s-a obținut, s-a obținut prin jertfă”
De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat rolul pe care l-au avut preoții în momentele grele ale soldaților români aflați pe frontul de luptă. „În Războiul de Independență din 1877-1878, Biserica a contribuit cu multe ajutoare materiale și cu preoți care i-au îndemnat pe soldați să lupte și au fost alături de ei în momentele grele ca duhovnici, ca sfătuitori duhovnicești. Biserica a contribuit și la Unirea Principatelor Române dinainte de Războiul de Independență. Atât ierarhi, cât și preoți au susținut unirea celor două principate, Moldova și Țara Românească, în anul 1859. Apoi a urmat Războiul de Independență, iar în Primul Război Mondial în care România a participat începând cu data de 14 august stil vechi, 1916, au fost prezenți printre soldați 250 de preoți militari numiți confesori militari, adică cei care erau părinți duhovnicești pentru soldați. Ei îi îmbărbătau pe soldați la luptă, îi încurajau și îi îndemnau să fie iubitori de țară. (…) Peste 300.000 de soldați români au murit în timpul Primului Război Mondial. Deci, când s-a realizat Unirea din 1918, ea s-a făcut pe bază de multe jertfe de vieți omenești, jertfe materiale și spirituale. Niciodată în istoria noastră nu am primit nimic cadou. Tot ce s-a obținut, s-a obținut prin jertfă”, a precizat Întâistătătorul Bisericii noastre.
„Rugăciune pentru dezrobirea neamului românesc”
Preafericirea Sa a explicat că a existat o bogată activitate spirituală, pastorală și patriotică desfășurată de oamenii Bisericii, pentru că ei simțeau că unitatea românească înseamnă eliberare, libertate, dar și demnitate: „Această idee a reînvierii naționale a fost exprimată chiar în ziua de 1 decembrie la Alba Iulia, când Episcopul ortodox al Caransebeșului, Miron Cristea, viitorul Patriarh al României Mari, a rostit o rugăciune la sfârșitul Liturghiei în biserică, numită «Rugăciune pentru dezrobirea neamului românesc». A arătat că așa cum Învierea a fost eliberarea de moarte, unirea românilor într-o singură țară este o înviere a neamului românesc în conștiința și în demnitatea sa. Atât de impresionantă a fost rugăciunea din biserica de la Alba Iulia, încât toată adunarea prezentă acolo a plâns, după cum spune «Ziarul Lumina», care apărea atunci la Arad. Deci, era o dorință fierbinte a românilor de a-și reface unitatea și demnitatea lor națională”.
Întâistătătorul Bisericii noastre a amintit și de momentul în care, în seara zilei de 24 noiembrie 2018, au fost așezate în piciorul Sfintei Mese a Catedralei Naționale numele tuturor eroilor neamului românesc.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulțumit tuturor medicilor și personalului sanitar care lucrează cu devotament pentru sănătatea și binele tuturor celor infectați cu noul coronavirus. „În această zi națională îi felicităm pe toți medicii și mulțumim tuturor celor care, fie în spitale, fie la casele bolnavilor, au grijă de ei, nu numai medicii din spitale, ci și medicii de familie, care-i îngrijesc pe bolnavii afectați de această pandemie. De asemenea, ne rugăm pentru odihna sufletelor celor din personalul medical care au decedat, dar și pentru odihna sufletelor pacienților decedați în lupta lor cu acest nou coronavirus. De aceea, în fiecare zi, Biserica se roagă la sfârșitul slujbelor sale pentru cei care sunt bolnavi, dar și pentru cei care au grijă de aceștia, pentru a nu dispera, pentru a-i întări în credință, cu speranța că vom reveni la o stare în care să nu mai avem fețele acoperite cu măști și nici să nu mai păstrăm distanță între noi, ci să ne manifestăm în mod firesc”, a precizat Preafericirea Sa.