Te Deum de Ziua Națională la Catedrala Patriarhală

Ziua Naţională a României a fost marcată în mod solemn şi de Biserica Ortodoxă Română. În această zi de sărbătoare, în lăcaşurile de închinare din Patriarhia Română a fost oficiată slujba de Te Deum. Vineri, 1 decembrie, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureș­tilor, a săvârșit această slujbă la Catedrala Patriarhală din Capitală, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra poporului român dreptcredincios, precum și pentru darul unității într-o singură țară românească și creștină.

Numeroși credincioși bucureșteni au participat, înainte de oficierea slujbei de Te Deum, la Sfânta Liturghie, rugându-se alături de slujitori în cea mai importantă zi de sărbătoare națională. În continuare, Preasfinţitul Pă­­rinte Timotei Prahoveanul a săvârșit slujba ­­de mulțumire pentru libertatea şi unitatea ­neamului românesc și de cinstire a eroilor și a tuturor celor care au înfăptuit Marea Unire.

La final, ierarhul a rostit un cuvânt de învă­țătură în care a explicat semnificația textelor biblice folosite în cadrul slujbei de Te Deum oficiată cu acest prilej: „Evenimentul Marii Uniri nu este prăznuit doar la 1 decembrie, ci pentru cei mai mulți români este o sărbătoare permanentă și un permanent mo­ment de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru darurile bogate revărsate asupra poporului român binecredincios. Este bine să medităm asupra textelor pe care Părinții Bisericii, ierarhi și imnografi, le-au așezat în cuprinsul acestei rânduieli. Te Deum-ul este o slujbă de mulțumire adusă lui Dumnezeu, Căruia I se cuvin toate și de la Care sunt toate. În cuprinsul acestei slujbe, pe lângă binecuvântare, ectenii, cântări sau tropare, întâlnim două pericope: una din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel și una din Evanghelia după Sfântul Matei. Atent alese, cele două ne vorbesc despre un lucru esențial, anume acela că trebuie să Îi dăm lui Dumnezeu ceea ce se cuvine Lui, și cezarului, adică celui care în vremea aceea stăpânea Țara Sfântă, ce i se cuvine lui. Sunt lucruri diferite. Lui Dumnezeu I se cuvin toate, iar stăpânitorului vremelnic acestei lumi, cinstire. Ne-am putea întreba cum de Sfântul Apostol Pavel, într-o perioadă în care începuseră persecuțiile, a spus în Epistola către Romani că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu. Este vorba despre marea înțelegere a lucrurilor, dincolo de cele ce se văd, dincolo de anumite aspecte care nouă ni se par nefirești sau pe care nu le putem înțelege la prima vedere. Cred că nota dominantă a acestor scrieri rămâne iubirea. Apostolul Pavel nu îi putea îndemna pe creștini, chiar dacă erau persecutați, să se revolte, să fie împotriva stăpânirii. De aceea, i-a îndemnat prin cuvintele: «Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dum­ne­zeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite» (Romani 13, 1). Sfântul Apostol Pavel ne mai spune un cuvânt plin de frumusețe: «Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul» (Romani 13, 8)”.

În încheiere, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a vorbit despre importanţa adunării în rugăciune pentru a-i pomeni pe cei care ne-au dăruit, de-a lungul istoriei, o ţară: „Cel mai important lucru pe care îl putem spune cu această ocazie este aducerea aminte a celor care au luptat, a celor care s-au jertfit pentru realizarea Marii Uniri și a celorlalte uniri, a tuturor celor care s-au identificat cu istoria, cu credința și cu năzuințele poporului român. Cea mai importantă dintre toate manifestările pe care le putem organiza într-o astfel de zi este rugăciunea. Este cea mai completă manifestare și nădăjduim să fie bine primită înaintea lui Dumnezeu. De aceea, Îl rugăm cu smerenie pe Dăruitorul a toate să primească această rugăciune de mulțumire și să privească spre țara noastră și spre poporul român cel binecredincios de pretutindeni”.