Testamentul părintelui Justin lăsat poporului român

Un articol de: Constantin Ciofu - 21 Iunie 2013

Pelerinii din toată ţara au venit ieri în număr mare la Mănăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ pentru a-l conduce pe ultimul drum pe părintele Justin Pârvu. Stareţul acestei aşezări monahale a plecat în lumea veşniciei duminică, 16 iunie 2013, după o perioadă de suferinţă. Înmormântarea a fost oficiată de Înalt Preasfinţitul Teofan, alături de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. Mesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Daniel a fost citit de PS Ioachim Băcăuanul. În cele aproape patru zile cât părintele Justin a mai zăbovit cu trupul neînsufleţit pe pământ, românii de pretutindeni au venit să-i aducă un ultim omagiu.

Părintele Justin Pârvu a fost aşezat ieri sub streaşina ctitoriei Preacuvioşiei Sale de la Petru Vodă. Marele duhovnic a plecat în lumea veşnică acum patru zile, după ce a trecut printr-o suferinţă de şase săptămâni. Aşezarea monahală de la Petru Vodă şi-a continuat în aceste zile rânduiala athonită instituită de părintele Justin. În prima parte a dimineţii zilei de 20 iunie s-au oficiat Utrenia, Miezonoptica, Ceasurile şi Sfânta Liturghie în Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“. Timp de aproape şapte ore, soborul preoţilor şi diaconilor a petrecut în rugăciune, având în apropierea lăcaşului de închinăciune sicriul cu trupul părintelui Justin Pârvu.

În semn de preţuire pentru toată jertfa şi dragostea pe care a manifestat-o faţă de toţi cei care i-au călcat pragul, sicriul părintelui a fost aşezat într-un baldachin confecţionat special pentru acest moment. În altarul de vară al mănăstirii s-a oficiat, de la ora 9:00, Sfânta Liturghie de către Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, de PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, şi de PS Longhin, Episcop de Bănceni, Ucraina, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost oferite de Corul „Byzantion“, dirijat de Adrian Sîrbu.

Mii de pelerini în jurul părintelui Justin

Odată cu trecerea orelor, numărul credincioşilor care au trecut prin dreptul sicriului părintelui Justin Pârvu a crescut.

Potrivit estimărilor Jandarmeriei Neamţ, peste 10.000 de credincioşi au venit ieri la Petru Vodă ca să-şi ia rămas-bun de la părintele Justin. Înalt Preasfinţitul Teofan, alături de soborul ierarhilor, preoţilor şi diaconilor, a săvârşit slujba înmormântării. PS Ioachim Băcăuanul a transmis mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a părintelui arhimandrit Justin Pârvu, iar ierom. Xenofont Horga, de la Mănăstirea Petru Vodă, a prezentat viaţa părintelui Justin Pârvu. De asemenea, ierom. Xenofont Horga a menţionat că cele 40 de zile de suferinţă ale părintelui Justin au fost trăite cu o demnitate impecabilă şi cu o plinătate de har. „Chipul părintelui Justin va rămâne mereu în inimile noastre. Ca duhovnic, părintele a avut dreapta socoteală şi nu a pus pe nimeni într-un şablon. S-a luptat mereu să pună în sfeşnic lumina pe care Dumnezeu a pus-o în fiecare la Sfântul Botez“, a remarcat ierom. Xenofont Horga.

Patru lucruri lăsate spre împlinire poporului român

În continuare, IPS Părinte Mitropolit Teofan a adresat un cuvânt în care a amintit de testamentul pe care părintele Justin l-a lăsat Mănăstirii Petru Vodă şi poporului român. „După ce a dus o viaţă înălţătoare, tulburătoare şi sfântă, părintele Justin Pârvu s-a îndreptat spre împărăţia cerurilor. Părintele a pregustat împărăţia cerurilor încă din această viaţă, dobândind-o din plin în lumina cea neînserată a lui Dumnezeu. S-a dus la Hristos, fără de care nu a conceput, din tinereţea lui până pe patul de suferinţă, să trăiască vreo clipă. A fost conştient de faptul că în Hristos trăieşte, viază şi se mişcă. S-a născut în cer, cum spuneau creştinii altă dată, după ce a fost binecuvântat de Dumnezeu să se nască întru împărăţia cerurilor încă din această lume. S-a dus la fraţii şi surorile sale de suferinţă, care au plecat din această viaţă cu multă vreme înaintea sa. În ultimele zile ale vieţii sale, în chilia de alături, într-un moment de har, a mărturisit un testament care să fie împlinit de cei care rămân în urmă. Părintele a ţinut să ceară iertare tuturor, a menţionat persoana care să-i urmeze în funcţia de stareţ, iar la final a dorit să comunice patru lucruri poporului român. Părintele a accentuat că trebuie să fie unitate în orice situaţie, apoi a îndemnat la multă pocăinţă, astfel încât Dumnezeu să ne ierte de multele noastre păcate. În al treilea rând, părintele Justin a spus că în Biserică trebuie să fie ascultare, apoi a îndemnat la multă rugăciune“, a spus Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan.

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a citat apoi câteva cuvinte scrise de părintele Justin Pârvu referitoare la familie. „Având în gând pe Dumnezeu, neamul său şi familia creştină, părintele Justin Pârvu a dorit să stea permanent de veghe. Mulţumim Preasfintei Treimi pentru că a binecuvântat ca părintele Justin Pârvu să se nască pe pământ românesc şi pentru că l-a apărat în vreme de prigoană cruntă. Mulţumim lui Dumnezeu pentru că i-a dat părintelui puterea mărturisirii în vremurile acestea atât de tulburate pentru neam şi pentru familie. Să-L rugăm pe Dumnezeu să-l odihnească pe părintele în lumea drepţilor şi să-l ierte pentru păcatele pe care le-a săvârşit în această viaţă“, a dăugat IPS Teofan.

Îi şade mai bine în icoană

Cei ce au trecut să-i dea ultima sărutare părintelui Justin Pârvu au avut şansa de a vedea cât de frumos e omul după chipul lui Dumnezeu. Mulţi n-ar mai fi plecat de lângă el. Şi chiar dacă au fost nevoiţi să-i lase şi pe alţii să se desfăteze de vederea părintelui, s-au dus liniştiţi şi şi-au ales un loc în curtea mănăstirii sau pe munţii din jur, şi, de acolo, privind la chipul părintelui, puteau să exclame în pace: "Îi şade mai bine în icoană".
Nu ştiu să fi fost cineva care să fi avut simţământul că este la înmormântare. Mai degrabă a fost un praznic, iar cântarea "Hristos a înviat" rostită de fiecare dintre cei prezenţi din toată fibra fiinţei lor a adus şi gustul de Înviere. Dacă ai fi fost aici, cuprins de aşa un duh de pace şi de rugăciune, dar mai ales văzând chipul fericit şi împlinit al părintelui, ar fi fost imposibil să nu te îndrăgosteşti de absolut fiecare frunzuliţă, de fiecare fir de iarbă, de fiecare norişor şi de fiecare rândunică ce au împodobit icoana acestei zile. Trei dintre rândunici chiar s-au încăpăţânat să stea o bună parte din slujba prohodirii părintelui între cele două cruci mari de pe turla bisericii. Ce-or fi vrut să glăsuiască prin asta... ne putem gândi fiecare. Dar ele şi-au făcut datoria. Au fost acolo. Şi oamenii ţi s-ar fi părut mai frumoşi şi ai fi simţit că îi priveşte părintele. Ai fi avut şansa să-l simţi pe părintele Justin mustrător, dar plin de dragoste şi de durere pentru tot neamul românesc. Şi probabil că ai fi putut mărturisi împreună cu o tânără ce a făcut paşi mulţi pentru a ajunge lângă chipul părintelui: "am simţit nevoia de pocăinţă, am simţit nevoia de schimbare, am simţit nevoia să-L iubesc pe Dumnezeu, am simţit nevoia de a căuta împărăţia înlăuntrul meu".
Pur şi simplu atâta mulţime de oameni adunată acolo pentru părintele într-un gând unic de rugăciune ar fi făcut ca Liturghia să răsune cu putere în inima cerului sufletului tău. Toţi cei ce şi-au alinat cândva zbuciumul sufletesc în braţele pline de dragoste ale părintelui, astăzi, au revenit să-şi ia rămas-bun de la cel ce le-a fost povăţuitor şi luminător pe calea care duce către cer.
Mulţi au fost cuprinşi de ultimele cuvinte ale părintelui Iustin pe care Înalt Preasfinţitul Teofan le-a evocat ca fiind testamentul său pentru neamul românesc. Şi mulţi dintre cei prezenţi au mărturisit că exact de asta avem nevoie: de unitate, în primul rând, în orice situaţie, de pocăinţă, fiecare în parte, de ascultare şi de rugăciune.
Întristarea ar fi putut pune stăpânire pe mulţi dintre fiii duhovniceşti ai părintelui dacă nu ar fi fost încredinţaţi de gândul că astăzi toţi martirii din temniţele comuniste dănţuiesc şi se veselesc la revederea părintelui Justin, unul dintre ei, care a rămas mai mult decât ei în valea plângerii acestei lumi.
Au fost prezenţi şi foarte mulţi tineri, tineri frumoşi şi care promit mult. Se vorbeşte în ultima perioada că părintele Justin a fost ultimul mare duhovnic pe care îl mai aveam. O fi aşa, nu o fi aşa, doar singur Bunul Dumnezeu o ştie. Însă un lucru este sigur, sunt din ce în ce mai mulţi tineri care trăiesc frumos şi în duh de adevăr. Şi asta s-a văzut din belşug azi: tineri şi de 13-14 ani care erau atât de pătrunşi de moment încât li se revărsa pe chip tot belşugul de curăţie lăuntrică. Şi asta te făcea să simţi că nu s-a pătimit în zadar în temniţele de tot felul pentru ca noi să putem să ne păstrăm credinţa. (Vlad Botez)