„Toată opera socială a Bisericii izvorăște din Sfânta Evanghelie și din Sfânta Liturghie”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit în Duminica a 8-a după Rusalii un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a tâlcuit textul evanghelic duminical (Matei 14, 14-22) care descrie minunea înmulțirii pâinilor și peștilor și a explicat că „darurile se înmul­țesc prin binecuvântare și distribuire”.

În deschiderea cuvântului de învăță­tură, Patriarhul României a sintetizat evenimentul înmulțirii pâinilor și peștilor, ilustrându-l și din perspectiva altor evangheliști: „Evanghelia după Matei ne arată că Iisus Domnul îi vindecă pe bolnavii aflați în mulțimea de oameni, iar apoi săvârșește minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor, însă Evangheliile după Marcu și Luca precizează că înainte de aceste evenimente, Iisus «a început să-i învețe multe» și «le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu». Așadar, Domnul oferă celor veniți la El mai întâi hrană pentru suflet, vindecare de boli și apoi hrană pentru trup. Iisus le-a vorbit mai întâi mulțimilor adunate despre taina dobândirii vieții veșnice, prin credință, apoi i-a vindecat pe bolnavii aduși la El și, după aceea, le-a spus ucenicilor, care L-au rugat să dea drumul mulțimilor, să meargă să cumpere mâncare din sate, «dați-le voi să mănânce», iar ei au spus că au doar cinci pâini și doi pești. Luând cele primite de la ucenicii Săi, Domnul Hristos «privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulțimilor». Astfel, mulțimile au primit pâine și pește. Evanghelia spune că s-au săturat ca la 5.000 de bărbați, afară de femei și de copii, iar fărâmiturile rămase au fost adunate în 12 coșuri, arătând astfel că mulțimile s-au săturat și încă a mai rămas ceva ca rezultat al înmulțirii celor cinci pâini și a celor doi pești și că această înmulțire a fost una reală, nu iluzorie sau fictivă”.

Părintele Patriarh Daniel a evidențiat apoi prioritatea pe care primirea învățăturii duhovnicești o ocupă în viața creștinului: „Primul adevăr al Evangheliei de astăzi este acesta: trebuie să ne hrănim mai întâi sufletul cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și să cerem de la Hristos vindecare sufletească și trupească. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă a rânduit să postim înainte de a participa la Sfânta Liturghie pentru ca mai întâi să ne hrănim sufletul, ascultând cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie, și apoi să ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos din Sfânta Euharistie, spre vindecarea sufletului și a trupului, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Astfel, arătăm că omul este, în primul rând, ființă spirituală, având suflet nemuritor, chemat la viață veșnică, deși el are și trup material viețuitor pe pământ. (...) În fiecare zi trebuie să ne hrănim sufletul cu luminile vieții veșnice cuprinse în Sfintele Scripturi, în Sfintele Taine și în sfintele slujbe ale Bisericii”.

În continuare, Preafericirea Sa a explicat faptul că filantropia Bisericii izvorăște din iubirea pe care Dumnezeu o arată față de creația Sa: „Al doilea adevăr pe care îl învățăm din Evanghelia de astăzi este acela că Domnul distinge, dar nu desparte hrana duhovnicească de cea trupească. El acordă prioritate hranei sufletești, dar nu uită că omul este și trup, care nu trebuie neglijat, ci îngrijit. Învățăm din acest episod că ucenicii lui Hristos și, deci, Biserica întreagă trebuie să aibă grijă de cei flămânzi, însetați sau aflați în nevoi. Ucenicii lui Iisus voiau să Îi spună că nu sunt pregătiți pentru a hrăni mii de oameni, însă Domnul, după ce află de la aceștia că au găsit în mul­țime cinci pâini și doi pești, a cerut ca acest puțin să fie adus la El. După ce le-a binecuvântat și le-a dat ucenicilor, ei le-au împărțit mulțimilor. Prin distribuire, acest dar mic s-a înmulțit în mod minunat, încât din el s-au hrănit 5.000 de bărbați, în afară de femei și copii. Așadar, înțelegem că orice dar pe care îl aduce cineva la biserică, la întâlnirea cu Iisus, oricât de mic ar fi, după ce este binecuvântat de Domnul și este distribuit de slujitorii Lui, devine o bucurie mare pentru mulți oameni. De aceea, creștinii s-au obișnuit încă din veacurile primare să aducă în dar la biserică, spre binecuvântare și împărțire, pe lângă pâinile pentru Euharistie, și alimente pentru cei săraci și bolnavi. Așa s-a dezvoltat, deodată cu Liturghia euharistică, și filantropia socială. Împreună cu rugăciunea comună din biserică, s-a organizat și fapta cea bună. Prin urmare, opera de caritate a Bisericii își are rădăcina în iubirea milostivă a lui Dumnezeu arătată oamenilor în și prin Iisus Hristos. Toată opera socială a Bisericii izvorăște din Sfânta Evanghelie și din Sfânta Liturghie. Cele cinci pâini din Evanghelie au devenit simbolul prescurilor aduse la biserică pentru proscomidie, adică pentru pregătirea Sfintei Liturghii. Ele mai sunt simbolizate și de cele cinci pâini pe care preotul le binecuvântează împreună cu untdelemnul și vinul la slujba Litiei, săvârșită în cadrul Vecerniei Mari, pentru a cere lui Dumnezeu să le înmulțească în parohia sau mănăstirea, în eparhia, în țara respectivă, precum și în lumea întreagă. Darul pe care îl oferim la întâlnirea noastră cu Domnul, în biserică, devine prin rugăciune și distribuire o binecuvântare nu numai pentru cei care aduc darurile, ci și pentru toți cei care le primesc”.

De asemenea, Părintele Patriarh a adăugat: „Dumnezeu nu înmulțește darurile Sale ca oamenii să le acumuleze în grămezi mari, în hambare, în silozuri sau în depozite, ca pe o falsă siguranță bazată pe lucruri materiale. Adevărata minune este săvârșită de Hristos pentru a fi cultivată nu falsa siguranță, ci comuniunea de iubire între Dumnezeu și oameni, precum și dărnicia oamenilor față de cei nevoiași. Când dăruim altora hrană, haine sau bani, nu cu mândrie, ci cu iubire milostivă și smerenie, deși se golește parțial cămara sau punga noastră, totuși se umple inima noastră de bucuria duhovnicească a harului lui Dumnezeu. Astfel, prin dărnicie sau milostenie ajungem la asemănarea cu Dumnezeu Cel Milostiv, potrivit poruncii Mântuitorului Hristos. Rostul lucrării social-filantropice a creștinilor nu este cultivarea egoistă a imaginii lor individuale în societate, ci ei cultivă iubirea milostivă în sufletele lor pentru a deveni mâinile iubirii milostive a lui Hristos spre ajutorarea oamenilor aflați în nevoi”.