Tot mai mulţi străini vin la muncă în România

▲ Printre străinii care vin să muncească în România se numără cetăţeni din statele Uniunii Europene, dar şi turci, ucraineni, chinezi sau pakistanezi ▲ Sindicatele din România se plâng că, în astfel de cazuri, salariile străinilor pot fi mai mari decât ale muncitorilor autohtoni ▲ România se confruntă în prezent cu o criză a forţei de muncă, deoarece tot mai mulţi români au plecat la muncă în străinătate, unde câştigă mult mai bine ▲

Tot mai mulţi străini aleg să muncească în România, deşi birocraţia excesivă creează dificultăţi mari, peste 12.000 de permise de muncă pentru cetăţeni străini fiind eliberate pe primele şapte luni, cu 2.000 mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit BBC. Printre străinii care vin să muncească în România se numără cetăţeni din statele Uniunii Europene, dar şi turci, ucraineni, chinezi sau pakistanezi. Principalul motiv pentru creşterea numărului de muncitori din străinătate este deficitul de forţă de muncă autohtonă, provocat şi de exodul muncitorilor români, peste două milioane de români fiind plecaţi la muncă în străinătate. Principalul obstacol pentru muncitorii străini care doresc să muncească în România este birocraţia. Obţinerea vizei durează destul de mult, iar permisul de muncă se poate obţine numai la Bucureşti, după o perioadă de circa două luni, de cele mai multe ori străinii, care nu cunosc limba română, fiind nevoiţi astfel să renunţe din cauza birocraţiei. Birocraţie şi proceduri anevoioase Cornelia Corescu, inspector şef la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş, spune că în mod normal eliberarea permiselor ar trebui să dureze două luni. „Durează şi până la şase luni de zile, deoarece întocmirea unui dosar pentru obţinerea unui permis de muncă necesită foarte mult timp. Se cer foarte multe acte şi o bază de date de care nu toţi agenţii economici dispun. Personal, am ridicat această problemă la Ministerul Muncii, de a se descentraliza acest serviciu, măcar la nivelul regiunilor, dacă nu la nivelul judeţelor care au frontieră cu alte state, pentru a fluidiza, pentru a facilita obţinerea acestor autorizaţii de muncă mai uşor“, a spus inspectorul şef. Birocraţia şi procedura anevoioasă de eliberare a permiselor favorizează munca la negru, de exemplu în Timişoara, unde lucrează foarte mulţi cetăţeni străini, cetăţenii care au permis de muncă sunt într-un număr foarte mic raportat la numărul cetăţenilor străini care au drept de şedere în oraş. În judeţul Timiş există în jur de 3.000 de persoane cu drept de şedere, însă anul acesta au fost eliberate doar 183 de permise de muncă. Mâna de lucru, din afară, angajată la negru reprezintă o concurenţă de temut pentru lucrătorii români, lucru semnalat şi de sindicate. E cunoscut cazul unei fabrici de textile din Bacău care a preferat să angajeze chinezoaice, pe care le plătea cu salarii sub salariul minim pe economie. Un alt caz mai recent este cel al celor peste 100 de angajaţi turci care lucrau la negru la construcţia autostrăzii Bechtel. Sindicatele din România se plâng că, în astfel de cazuri, salariile străinilor pot fi mai mari decât ale muncitorilor autohtoni, pentru că în cazul primilor, angajatorul nu plăteşte taxele legale. Inspecţia muncii a anunţat controale mai severe şi pregăteşte o campanie de prevenire a acestor forme de exploatare. Criză acută de forţă de muncă în construcţiile din România Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO), şi două federaţii sindicale: „Familia“ şi „Angel Saligny“ au stabilit recent, un acord social în baza căruia intenţionează, pe de-o parte să aducă forţă de muncă din străinătate, iar, pe de altă parte, să mărească salariile muncitorilor. Patronatele şi sindicatele din construcţii spun că situaţia este atât de gravă, încât rezolvarea ei poate dura ani de zile. Din cei 900 de mii de muncitori câţi erau înregistraţi în 1990, în momentul de faţă au mai rămas puţin peste 300 de mii. Ani de zile însă, fenomenul migraţiei nu a reprezentat o grijă pentru autorităţi, spun sindicatele din domeniu. El a adus venituri fabuloase numai firmelor care intermediau plecarea muncitorilor. Aşa s-a ajuns, după cum declara la sfârşitul anului trecut şi preşedintele Traian Băsescu, ca România să fie în pragul unei crize de forţă de muncă, în raport cu proiectele ce vor fi finanţate chiar de UE, proiecte ce ar putea să nu fie duse la bun sfârşit din cauza lipsei muncitorilor.