Tratamente naturiste contra emfizemului pulmonar
Emfizemul este o afecţiune pulmonară care chinuie bolnavul în special în sezoanele reci şi umede ale anului. Fitoterapia recomandă un arsenal de proceduri, cu bune rezultate dacă sunt urmărite cu mare atenţie. Acestea trebuie să înceapă cât mai devreme posibil, pentru a evita evoluţia bolii şi complicaţiile severe.
Emfizemul se caracterizează, din punct de vedere clinic şi anatomopatologic, prin dilatarea alveolelor pulmonare, creşterea spaţiilor interalveolare, atrofia şi sclerozarea treptată a pereţilor aortei pulmonare şi a unei părţi din ţesutul pulmonar elastic.
Clinic se constată o distensie (creştere în volum) a plămânului, care apare umflat în permanenţă.
În general, boala este considerată o bronhopneumopatie cronică obstructivă.
Boala poate fi ereditară sau este provocată de prezenţa unor poluanţi din mediul înconjurător, mai ales în zonele industriale şi în centrele urbane cu trafic rutier intens, frecventate de autovehicule neverificate şi cu carburanţi de proastă calitate. Un rol important îl are fumatul, care favorizează atrofierea alveolelor pulmonare din cauza acţiunii corozive a nicotinei.
Este mai frecventă la bărbaţii fumători, la persoanele în vârstă de peste 50 de ani sau cu îmbătrânire precoce şi la persoanele cu anumite profesii care supun plămânii la supradistensie mecanică (suflători în sticlă, muzicanţi la instrumente de suflat şi minerii bolnavi de silicoză sau cu depuneri de praf în plămâni).
Alte cauze declanşatoare sunt datorate unor afecţiuni cronice pulmonare: bronşite, bronşiectazie, astm bronşic de lungă durată, scleroze pulmonare, pneumoconioze, infecţii bacteriene sau virale şi tuberculoză.
Treptat, se instalează dispneea (setea de aer), chiar la eforturi reduse, însoţită de tuse seacă, inspiraţie scurtă şi expiraţie prelungită şuierătoare; expectoraţia devine muco-purulentă.
Tratamentele naturiste vizează vindecarea bronşitelor cronice, a astmului bronşic, tusei, tuberculozei şi combaterea infecţiilor pulmonare.
Fitoterapia recomandă un arsenal de proceduri, cu bune rezultate dacă sunt urmărite cu mare atenţie. Acestea trebuie să înceapă cât mai devreme posibil pentru a evita evoluţia bolii şi complicaţiile severe.
Sunt indicate infuzii, decocturi, tincturi, uleiuri, siropuri preparate din:
- flori de lavandă şi lumânărică;
- flori şi frunze de podbal;
- frunze de plămânărică;
- herba de cimbru de cultură, cimbrişor, turiţă mare, pedicuţă, talpa-gâştei, traista-ciobanului şi urzica vie;
- muguri de alun şi brad;
- amestec din flori şi frunze de podbal - câte 30 g frunze de pătlagină, 30 g rădăcini de ciuboţica-cucului, 15 g rădăcini de lemn dulce, 15 g (2-3 linguri amestec la 250 ml apă clocotită şi se bea câte o lingură la 2-3 ore, într-o cură de 7 zile).
Decocturi preparate din:
- flori de nalbă de grădină;
- frunze de mur;
- rădăcini de iarbă mare.
Tincturi preparate din:
- frunze proaspete de pin;
- herba de podbal sau rădăcini de urzică vie;
- căţei de usturoi (50 g usturoi pisat în 250 ml alcool 700, se macerează 10-14 zile, se strecoară, se filtrează şi se iau câte 20 picături de două ori pe zi, într-o cură de durată);
- amestec de frunze de podbal (15 părţi), herba de coada-calului (10 părţi), herba de sovârv (opt părţi), rădăcini de lemn dulce (patru părţi), rădăcini de ciuboţica-cucului (trei părţi), frunze de lăcrămioare (două părţi), herba de rostopască (o parte); se iau 20 g amestec în 200 ml alcool 700 din care se consumă câte 30 picături de trei ori pe zi, după mese, într-o cură de 2-3 săptămâni pe lună.
Siropuri preparate din:
- fructe de mur;
- herba de isop;
- muguri de brad, de molid, de jneapăn sau de alun;
- coji de ceapă.
Regimul alimentar
Se recomandă a se lua 5-6 mese pe zi, cu cantităţi reduse de hrană, săracă în sare, dar bogată în legume proaspete (lăptucă, varză, broccoli, conopidă, morcov, ţelină, ceapă, usturoi), fructe (mere, pere, cireşe, prune, afine, mure, struguri, dovlecei) şi sucuri naturale.
Încă de la începutul manifestării bolii, este indicat uleiul de măsline (3 linguriţe pe zi, înainte de mese, timp de una-două săptămâni pe lună) sau o tinctură de usturoi (câte 20 picături de două ori pe zi).
Bune efecte are consumul zilnic a 2-3 căţei de usturoi sau zeamă de usturoi preparată din 80 g căţei pisaţi în 250 ml apă clocotită, care se bea treptat, după răcire.
Poate fi folosit şi sucul stors dintr-o ceapă coaptă în spuză, din care se iau câte două-trei linguri pe zi, amestecate cu zahăr, pentru calmarea tusei.
Acţiuni favorabile se realizează cu sucul din frunze de ţelină, obţinut cu ajutorul unui storcător de legume, din care se bea câte jumătate de pahar zilnic, în cure de 15-20 de zile. Se poate consuma şi salată din rădăcină crudă de ţelină dată prin răzătoare, eventual amestecată cu mere în proporţie de 3:1.