Tratamente naturiste recomandate în accidentele de iarnă

Straturile de gheaţă şi de polei constituie cauzele frecvente ale alunecărilor, căzăturilor şi loviturilor de durităţi variate, ducând la afecţiuni cutanate sau osoase, cum sunt fracturile, entorsele, contuziile şi hematoamele. La asemenea suferinţe, fitoterapia recomandă utilizarea plantelor cu acţiuni hemostatice, astringente, calmante, cicatrizante şi antiseptice.

Fracturile sunt rupturi de oase la mâini, picioare şi bazin. Afecţiunea este posibilă la orice vârstă, fiind cauzată de traumatisme locale în urma unor căzături sau lovituri dure. Ruptura osului poate fi completă, incompletă sau doar o simplă fisură. În cazul fracturilor, fitoterapia este predominant externă, prin aplicări locale, în zona vătămată, a unor cataplasme, comprese, macerate, băi şi alifii cu diferite plante care au proprietăţi antiinflamatoare, vulnerare, emoliente, cicatrizante.

- comprese cu decoct de tătăneasă (două linguriţe rădăcină mărunţită la un litru de apă, se fierbe 20-30 de minute, se strecoară şi se aplică în zona fracturată);

- comprese cu infuzie din rizomi de pir (o lingură la 200 ml apă clocotită);

- comprese reci cu decoct din coji de nucă (40 g la un litru de apă, se fierbe 20 de minute şi se strecoară);

- cataplasmă cu terci de tătăneasă şi fructe de castan sălbatic;

- macerat timp de 7 zile într-un litru oţet diluat (80%) cu 20 g sare şi 200 g amestec de plante, format din: rădăcini de tătăneasă, frunze proaspete de varză albă, tuberculi raşi de cartof, herba proaspătă de coada-calului, coada-şoricelului, sânziene şi sulfină, fructe proaspete zdrobite de ardei iute; se aplică sub formă de cataplasmă locală;

- macerat în petrol din frunze de leandru (20%), cu care se masează zona fracturată după înlăturarea ghipsului;

- macerat din rădăcini de tătăneasă (20 g în 100 ml alcool de 70 de grade), folosit după 14 zile la masarea zonei afectate;

- macerat timp de 3 zile în 200 ml alcool concentrat cu 200 g amestec din: rădăcini de tătăneasă, brusture şi angelică, frunze proaspete de pelin, muguri de brad, fructe de castan sălbatic, coji uscate de nuci şi seminţe de muştar alb. După macerare se adaugă ulei de floarea-soarelui, iar după 24 ore se strecoară şi se masează zona fracturată.

Fitoterapia entorselor

Entorsele sunt întinderi sau rupturi ale ligamentelor la nivelul încheieturilor de la glezne, genunchi, mâini şi umăr, în urma unor mişcări forţate. Articulaţiile se umflă rapid, produc dureri puternice, iar după două-trei zile apar vânătăi (echimoze), care se vor vindeca în trei-patru săptămâni. La solicitări şi mai puternice, pot să apară luxaţii, deplasări de oase şi chiar torsiuni sau rupturi ale muşchilor, tendoanelor şi ligamentelor. La entorsele simple se fac frecţii uşoare şi apăsări pe zona cu întinderi de ligamente pentru micşorarea umflăturilor. Dacă entorsa a devenit cronică, se imobilizează articulaţiile cu atele din lemn sau cu un aparat gipsat. La o entorsă a gleznei, pacientul va sta în pat, cu piciorul mai ridicat, eventual pe o pernă.

Masajele entorselor cu întinderi sau rupturi musculare se fac de două-trei ori pe zi cu:

- tincturi din flori de arnică, flori de gălbenele, rădăcini de tătăneasă, rădăcini de rodul pământului, ardei iute, seminţe de muştar şi bitter suedez;

- comprese din rădăcini de tătăneasă şi frunze de podbal;

- cataplasme din rădăcini şi frunze de brusture, herba de turiţă mare, muguri de plop negru şi conifere, arnică cu lapte macerat timp de şapte zile în tinctură de lavandă (100 g flori în 100 ml alcool), teci din rădăcini proaspete de tătăneasă, terci din cartofi raşi, foi de varză, frunze de mentă şi argilă;

- uleiuri din flori de sunătoare, herba de cimbrişor şi bulbi zdrobiţi de usturoi;

- unguente de gălbenele, arnică şi tătăneasă;

- pulbere din frunze uscate şi mărunţite de urzică.

Tinctura de arnică, bună pentru contuzii

Contuziile sunt leziuni, accidentale sau provocate, ale ţesuturilor sau organelor profunde, presate prin căzături sau loviri cu un corp dur şi netăios. Nu se produc rupturi de tegumente externe, dar se manifestă prin umflături, dureri acute şi învineţirea pielii (echimoze) sau apariţia unei tumefieri bine delimitate, care conţine lichide seroase sau cheaguri de sânge.

În aceste cazuri, tratamentele fitoterapeutice se execută cât mai repede posibil, folosind produse vegetale cu proprietăţi decongestive, antiinflamatoare şi sedative, care amorţesc zona lezată şi produc o vasoconstricţie locală, oprind eventualele hemoragii interne.

Cea mai eficientă s-a dovedit tinctura din flori de arnică (20 g flori macerate timp de 10 zile în 100 ml alcool concentrat), care se aplică sub formă de comprese reci, ţinute pe contuziile fără plagă, timp de 15-20 minute, în funcţie de gravitatea loviturii; la 10 ml tinctură se adaugă 100 ml apă de plumb. Florile de arnică au numeroase principii active, cu acţiune antiseptică, antiinflamatoare şi de stimulare a formării ţesuturilor de granulaţie.

Efecte simulare au:

- compresele reci, aplicate local, cu flori de coada-şoricelului (infuzie concentrată cu două linguri la 200 ml apă clocotită), cu efecte calmante, antiseptice şi dezinfectante;

- cataplasme şi băi locale cu flori de soc (infuzie din 35-40 g la un litru de apă clocotită şi infuzare 15-20 minute), cu efecte antiinflamatoare şi calmante a durerilor;

- herba de talpa-gâştei (decoct din două linguriţe la 200 ml apă), aplicat local cu un pansament sterilizat având proprietăţi antiinflamatoare şi de cicatrizare a rănilor;

- rădăcini de tătăneasă (decoct din 4-5 linguri la 250 ml apă, cu fierbere 15-20 de minute într-un vas acoperit) pentru efecte decongestive în inflamaţii şi vânătăi;

- comprese cu tinctură preparată din 50 g flori de arnică, 15 g flori de balsamină, 10 g flori de sunătoare, 10 g scorţişoară şi 10 g cuişoare la 1 litru alcool concentrat; se lasă la macerat 10 zile, se strecoară şi se aplică pe contuzie după diluare cu apă în părţi egale.

Cataplasmele cu cartofi raşi, indicate în caz de hematoame

Hematomul este urmarea unei lovituri mai puternice sau strivire a ţesuturilor după o cădere pe substrat dur (asfalt). Se manifestă printr-o umflătură cu pată roşie-vineţie pe piele, cu evoluţie spre albastru-violaceu şi apoi galben-mat.

Apariţia hematomului este datorată impregnării cu sânge în ţesutul lovit în urma ruperii unor capilare sanguine, mai frecvent la bolnavii cu tulburări în coagularea sângelui. De cele mai multe ori, hematomul se resoarbe treptat, dar sunt şi cazuri de infectare dând naştere unor abcese sau flegmoane. Tratamentul naturist începe cu ţinerea zonei lovite sub un jet de apă rece sau aplicarea unei comprese reci cu apă alcoolizată sau cu pungă de gheaţă, ţinută timp de maximum 20 de minute.

Pe zona strivită prin lovitură se pun:

- comprese cu infuzie din flori de gălbenele (două linguri la 250 ml apă clocotită) sau cu decoct din frunze de iederă (două linguri în 250 ml  apă rece care se fierbe 30 de minute);

- comprese cu macerat din castane sălbatice, decojite şi măcinate care se macerează în petrol timp de 20 de zile;

- cataplasme cu decoct din rădăcini mărunţite de tătăneasă (fierte 10 minute) sau seminţe de in pisate şi amestecate cu glicerină;

- tinctură din 20 g flori de arnică în 100 ml alcool rafinat de 40%, cu macerare timp de 10-14 zile într-un loc călduros; după ce se strecoară,  se diluează cu 100 ml apă de plumb şi se masează locul lovit de mai multe ori pe zi;

- tinctură din 20 g flori proaspete de gălbenele sau rădăcini uscate şi mărunţite de tătăneasă care se macerează într-o sticlă cu alcool rafinat de 70% timp de 10-14 zile, având efecte de stimulare a circulaţiei sângelui la nivelul ţesuturilor, grăbind cicatrizarea;

- vin de bănuţi (Bellis) din doi pumni herba proaspătă, tocată mărunt şi macerată 10-15 zile într-un litru de vin alb; se păstrează în sticle închise la culoare şi se ia câte 100 ml dimineaţa.

În vindecarea hematoamelor au efecte bune foile proaspete de varză albă, strivite, cartofi raşi şi amestecaţi cu puţin lapte, argilă rece şi nămol mineral, toate acoperite cu un bandaj peste locul lovit. Sunt indicate şi împachetările cu brânză de vaci.