Tratamentele dentare la pacientul diabetic

Diabetul este o boală metabolică prezentă atât la persoanele tinere, cât şi la cele cu vârsta de peste 50 de ani, care generează diferite complicaţii şi afecţiuni secundare, inclusiv la nivelul cavităţii orale.

Pacientul diabetic prezintă adesea dezvoltarea bolii parodonatale, disfuncţia glandelor salivare, producerea unor infecţii date de anumite ciuperci, cum ar fi candidoza determinată de nivelul crescut de glucoză, infecţii dentare frecvente, care duc până la pierderea dinţilor respectivi. Pacientul suferind de această boală prezintă o rezistenţă scăzută la infecţie, iar mecanismul de vindecare este foarte lent, comparativ cu persoanele sănătoase. Din aceste considerente diabeticul trebuie să acorde o atenţie sporită îngrijirii şi păstrării sănătăţii cavităţii bucale. Concentraţia mare a glucozei din salivă (mai ales la pacienţii care nu menţin valoarea glicemiei în limitele normalului), din fluidele şanţului gingival, modificările vaselor parodontale sunt câţiva dintre factorii răspunzători de severitatea bolii parodontale la pacienţii diabetici. Boala parodontală este periculoasă pentru oricare pacient, dar în cazul celor suferinzi de diabet putem vorbi de o predispoziţie la apariţia acesteia, din acest motiv trebuie să se acorde o atenţie sporită igienei bucale, atât cea realizată acasă, de două ori pe zi, cu periuţa şi pasta, completată de utilizarea aţei dentare, dar şi a curăţirii profesionale, realizată de medicul dentist, de cel puţin două ori pe an. Tratamentele stomatologice nu sunt contraindicate pacientului diabetic, nici chiar cele sângerânde, dar trebuie realizate în anumite condiţii. Astfel, pacienţii sunt programaţi dimineaţa, atunci când nivelul glicemiei este şi se menţine în limite normale, după ce acesta a mâncat (se evită astfel o criză hipoglicemică), a luat medicamentaţia obişnuită. În cazul pacienţilor insulino-dependenţi, programarea se face după ce acesta şi-a luat doza obişnuită de insulină şi în aceleaşi condiţii descrise mai sus. Adesea, medicul dentist va induce administrarea de antibiotice înainte şi după o manoperă sângerândă (de tipul unei extracţii), pentru a preîntâmpina producerea unor infecţii post extracţionale. Atunci când pacientul suferă complicaţii diverse ale diabetului, medicul dentist va cere avizul diabetologului în efectuarea diferitelor manevre. Pacientul diabetic are obligaţia de a informa medicul dentist de boala de care suferă, iar atunci când nivelul glicemiei nu este în limitele normalului pacientul va fi amânat, până la normalizarea acesteia, sub tratament. Folosirea implanturilor la pacienţii diabetici insulino sau non insulino-dependenţi nu este încă indicată.