Traumatismele dentare la adult şi copil

Traumatismele dentare la copii se produc cel mai adesea în timpul activităţilor sportive, al unor altercaţii sau, de cele mai multe ori, în urma căzăturilor. În cazul existenţei unui astfel de traumatism, tratamentul prompt, în primele 30 de minute de la producere, este decisiv în menţinerea sănătăţii dintelui respectiv.

În cazul copiilor care suferă acest tip de traumatism, dinţii se pot fractura, expulza (elimina complet), se pot deplasa din poziţia lor normală, pot fi doar luxaţi sau pot fi introduşi în osul maxilar. Cauza cea mai des întâlnită a acestor traumatisme fiind căzătura, perioada din viaţă în care se pot produce frecvent este cea cuprinsă între un an jumătate şi trei-patru ani. O altă perioadă favorabilă producerii traumatismelor dentare, în special la băieţi, este vârsta la care merg la şcoală (6-7 ani). Pe durata adolescenţei activităţile sportive şi altercaţiile dintre băieţi în special sunt favorabile producerii traumatismelor dentare. De multe ori şi poziţia anormală a incisivilor superiori, atunci când aceştia sunt vestibularizaţi uşor (adică sunt erupţi mai în faţă decât restul dinţilor), este favorabilă traumatizării acestora. Implicaţia părinţilor este majoră în rezolvarea acestor leziuni. Cu cât prezentarea la cabinet se face mai repede, după momentul producerii traumatismului, cu atât tratamentul este mai complet. Astfel, atunci când dintele a fost expulzat complet (eliminat de pe arcadă), acesta trebuie recuperat şi ţinut într-o soluţie salină, în lapte sau măcar în apă, fără a se curăţa. Dintele expulzat trebuie apucat de coroană şi nu de rădăcină, pentru a nu deteriora acel ţesut rămas pe rădăcină. Dacă se usucă, dintele nu mai poate fi replantat la loc, iar copilul sau adultul îl pierde definitiv. Cavitatea bucală, saliva în sine, constituie un mediu foarte bun pentru a transporta un dinte expulzat de pe arcadă. Astfel, în cazul în care pacientul este un adult, poate menţine dintele în cavitatea orală până ajunge la cabinetul stomatologic. Aici medicul va reimplanta dintele pe arcadă şi îl va imobiliza cu fire sau ligaturi din plastic, timp de două până la patru săptămâni. Atunci când în urma traumatismului dintele s-a rupt în mai multe bucăţi, ele trebuie recuperate şi transportate în aceleaşi condiţii de umiditate descrise mai sus. În cazul în care dintele traumatizat s-a mobilizat doar uşor, dentistul va indica pacientului să consume alimente moi o perioadă de timp, să evite alimentele dure. Atunci când mobilitatea este mare se va realiza imobilizarea dintelui cu fire sau ligaturi de plastic timp de 10-14 zile. Dacă în urma traumatismului dintele s-a fisurat, nu este nevoie de nici un tratament, ci doar de o urmărire în timp a fisurilor produse. Dacă fracturile dentare sunt mai mari, medicul va urmări reducerea durerii, a infecţiei şi distrugerii alveolei. Se vor administra antibiotice şi antialgice. În urma traumatismelor rezultă şi fracturi, care au ca urmare deschiderea camerei pulpare, adică afectarea nervului. În aceste cazuri medicul va decide dacă este necesară chiar extirparea (eliminarea) nervului, urmată de tratarea completă a dintelui afectat. Există cazuri în care dintele traumatizat este împins în maxilar. La aceşti pacienţi dentistul verifică radiologic afectarea alveolară a zonei, iar dintele revine, după un timp, înapoi la locul avut, în cazul în care vorbim de adulti sau copii cu dinţi definitivi. În cazul copiilor cu dinţi de lapte, dintele împins în maxilar poate afecta dintele definitiv subiacent, producând deformare cosmetică sau chiar pierderea lui. În urma traumatismele dentare, după o anumită perioadă de timp, se poate observa modificarea culorii dintelui afectat, îngălbenirea lui, înnegrirea chiar, ceea ce înseamnă moartea acestuia.