UE ar putea fi lovită de războiul gazelor dintre Rusia şi Ucraina

▲ Europa ar putea rămâne din nou fără gaze în plină iarnă ▲ Rusia ameninţă cu perturbări ale livrărilor către Occident dacă nu îşi recuperează o datorie de la Ucraina ▲ Moscova s-a înţeles însă cu Belgradul pentru achiziţionarea a 51% din compania naţională de gaze a Serbiei ▲

Odată cu venirea iernii, oficialii ruşi ridică din nou tonul în conflictul lor economic cu Kievul. Ruşii încearcă să-şi recupereze marile datorii din Ucraina, lovindu-se de refuzul clienţilor lor. Europa ar putea fi din nou lovită de aceste dispute. Între timp, ruşii cumpără părţi importante din companiile de gaze ale ţărilor din regiune. Avertismente pentru Europa „Noul război al gazului dintre Rusia şi Ucraina ar putea afecta livrările de gaz către Europa“, a avertizat Guvernul rus într-un comunicat. „Nu este exclus faptul ca actuala poziţie a părţii ucrainene să afecteze tranzitul de gaz pe teritoriul ucrainean şi să perturbe stabilitatea livrărilor de gaze naturale ruse către Europa“, a declarat vicepremierul rus Viktor Zubkov, în textul menţionat, potrivit ITAR-TASS. Zubkov, care este şi preşedintele Consiliului de Administraţie al Gazprom, a ameninţat recent cu întreruperea livrărilor de gaze naturale pentru Ucraina începând cu data de 1 ianuarie 2009, dacă până la această dată Kievul nu-şi va rambursa toate datoriile pe care le are faţă de concernul rus. Gazprom susţine că societatea ucraineană Naftogaz îi datorează 2,4 miliarde de dolari pentru gazele livrate în perioada septembrie-noiembrie a.c. Ucraina contestă însă anumite penalităţi pe care Gazprom vrea să i le impună pentru întârzierile înregistrate la plata gazelor naturale livrate şi a solicitat o amânare a rambursării datoriei sale. Datoria ucraineană blochează încheierea unui contract între cele două părţi pentru anul 2009, ce prevede trecerea treptată de la un preţ redus la preţul de piaţă pentru gazele naturale ruse ce vor fi livrate Ucrainei, conform unui acord încheiat în luna octombrie între premierul rus Vladimir Putin şi omologul său ucrainean, Iulia Timoşenko. Ucraina, care depinde energetic de Rusia în proporţie de 70%, s-a confruntat în ultimii ani cu un permanent „război al gazelor naturale“. Cea mai gravă situaţie a fost înregistrată în ianuarie 2006, când Rusia a întrerupt pentru scurt timp livrările sale de gaze via Ucraina spre Europa. Gaze contra independenţei Osetiei Pe lângă disputa cu Ucraina, Rusia îşi foloseşte din plin argumentul energetic pentru a-şi îndeplini şi obiectivele de politică externă. Astfel, Belarus va negocia cu Rusia menţinerea unui preţ moderat la gazele naturale în 2009, în schimbul recunoaşterii independenţei regiunilor georgiene separatiste, Osetia de Sud şi Abhazia. Potrivit publicaţiei „Kommersant“, este posibil ca Belarus, în schimbul unui preţ redus la gaze naturale pe anul viitor şi a unui împrumut în valoare de 3 miliarde de dolari pentru a trece cu sprijinul Moscovei peste criza financiară, să fie pus în situaţia să mai ofere, pe lângă recunoaşterea independenţei provinciilor georgiene rebele, şi participaţiuni la firma de tranzit al gazelor Beltransgaz. Lukaşenko declarase, în urmă cu câteva luni, că Belarus va recunoaşte independenţa celor două regiuni georgiene, însă nu a făcut nimic în acest sens. Rusia pune mâna pe gazul sârbesc Pe lângă afacerile cu Belarusul, Rusia şi-a văzut realizat şi visul de a pune mâna pe rezervele de gaz ale Serbiei. Belgradul şi Moscova au ajuns la un acord cu privire la termenii contractului de vânzare a companiei petroliere sârbe NIS către grupul Gazprom, în cadrul unui vast acord energetic bilateral. Acordul cu privire la vânzarea unei participaţii de 51% din acţiunile NIS către Gazprom pentru suma de 400 de milioane de euro va fi semnat de preşedintele sârb, Boris Tadic, şi preşedintele rus, Dmitri Medvedev. Pe lângă vânzarea unui pachet majoritar la compania petrolieră NIS către Gazprom Neft, acordul ruso-sârb în domeniul energiei, considerat un document major pentru creşterea influenţei Rusiei în Balcani, prevede şi tranzitul gazoductului South Stream pe teritoriul Serbiei. Proiectul South Stream vizează construcţia unei conducte cu o lungime de 900 de kilometri, ce va traversa Marea Neagră pentru a face legătura între Rusia şi Bulgaria, de unde se va împărţi în două ramuri, una spre Austria şi cealaltă spre Grecia, de unde va ajunge până la Otranto, pe coasta Italiei.