Ultimele hotărâri ale Sfântului Sinod

În perioada 5-7 martie a.c., Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit în şedinţă de lucru la Reşedinţa patriarhală. Pe lângă alegerea a 8 episcopi pentru scaunele vacante, printre hotărârile luate se numără trecerea în rândul sfinţilor a 9 cuvioşi români. De asemenea, Sfântul Sinod a analizat propunerile de modificare a Legii privind reforma în domeniul sănătăţii, pronunţându-se împotriva transplantului de organe cu acord prezumat, a reanalizat oportunitatea implicarii clerului în politică şi s-au adus amendamente la Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, privind înfiinţarea de stavropighii.

Pe ordinea de zi a Sfântului Sinod s-au aflat mai multe probleme, printre care alegerea a opt ierarhi pentru eparhiile româneşti vacante. Vă amintim că IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei, a fost ales în scaunul de Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei; Preasfinţitul Visarion Răşinăreanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, în scaunul de Episcop al Tulcei, iar Preasfinţitul Petroniu Sălăjanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Oradiei, în scaunul de Episcop al Sălajului. De asemenea, Sfântul Sinod a ales pe Preasfinţitul Sebastian Ilfoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, în scaunul de episcop al Slatinei, şi pe Preasfinţitul Siluan Marsilianul, Episcop-Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, în fruntea Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Arhimandritul Mihail Filimon a fost ales în scaunul de Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Australia şi Noua Zeelandă, cu 38 de voturi; arhimandritul Timotei Lauran, în scaunul de Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Spania şi Portugalia, iar protosinghelul Macarie Drăgoi, în scaunul de episcop al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Europa de Nord. 2008 - Anul Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii În plus, în cadrul lucrărilor prezidate de Preafericitul Patriarh Daniel, s-a hotărât: proclamarea anului 2008 ca „An jubiliar al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii“ şi a anului 2009 ca „An comemorativ - omagial al Părinţilor capadocieni: Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379), şi Sfântul Grigorie de Nazianz († 389)“; realizarea a două proiecte editoriale: Istoria teologiei ortodoxe din sec. XX şi începutul secolului XXI, condus de pr. prof. univ. dr. Viorel Ioniţă, respectiv Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti, condus de acad. pr. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu; intensificarea traducerii operelor Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, greci şi latini, şi publicarea acestora într-o serie nouă, intitulată Părinţi şi scriitori bisericeşti. Opere complete, de către o comisie de traducători condusă de dl. acad. prof. univ. dr. Emilian Popescu. De asemenea, la la propunerea Prefericitului Patriarh Daniel, Sf. Sinod a hotărât canonizarea a 9 cuvioşi români nemţeni, respectiv Cuvioşii Ioan de la Râşca şi Secu, Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi, Rafael şi Partenie de la Agapia Veche, Iosif şi Chiriac de la Bisericani, Chiriac de la Tazlău, Iosif de la Văratic, precum şi înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie al III-lea, Patriarhul Constantinopolului; precum şi acordarea rangului de Mitropolit onorific, cu titlu personal, Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Nifon al Târgoviştei, care este şi Exarh Patriarhal pentru relaţiile Patriarhiei Române cu instituţiile creştine internaţionale şi cu instituţiile europene. Hotărâri privind prelevarea şi transplantul de organe Tot în cadrul şedinţei de lucru din această primăvară, Sfântul Sinod a analizat propunerile de modificare şi completare a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, respectiv Titlul VI - „Efectuarea prelevării şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule în scop terapeutic“, în sensul introducerii noţiunii de „consimţământ/acord prezumat“. Ţinând cont de faptul că Biserica Ortodoxă Română şi-a exprimat, deja, punctul de vedere oficial în ceea ce priveşte transplantul de ţesuturi şi organe (Hotărârea Sfântului Sinod nr. 1729/ 2004), precum şi principiile care trebuie să stea la baza actului donării de organe, potrivit Biroului de presă al Patriarhiei Române, Sfântul Sinod a hotărât: BOR îşi exprimă dezacordul faţă de introducerea noţiunii de „consimţământ prezumat“ în articolul 142 al Legii 95/2006 şi a celorlalte amendamente ce decurg din acesta, deoarece contravine principiilor morale creştin-ortodoxe, anulează principiul dăruirii de sine şi al dragostei frăţeşti cuprins în consimţământul explicit şi exclude rolul familiei în cazul persoanelor aflate în moarte cerebrală sau decedate, dacă acestea nu şi-au exprimat clar acordul în timpul vieţii; apreciază că actul prelevării de organe, ca şi acceptul donării organelor, are valoare morală numai când este făcut conştient, informat şi cu altruism; consimţământul/acordul prezumat, chiar dacă ar creşte considerabil numărul de organe şi ţesuturi recoltate de la donatori decedaţi, reprezintă o lipsă de respect faţă de fiinţa umană şi poate deschide calea abuzurilor şi satisfacerii intereselor profesionale. În plus, acceptarea consimţământului prezumat ar putea duce la ştirbirea încrederii pacienţilor în medici, în condiţiile în care pacienţii vor crede că, odată ajunşi în stare critică, viaţa lor nu mai are valoare decât ca sursă de organe şi ţesuturi. BOR consideră că, pentru creşterea numărului de donatori de organe şi ţesuturi pentru transplant, alternativa morală ar putea fi încurajarea voluntariatului şi introducerea, prin lege, a cardului de donator, care reflectă opţiunea persoanei faţă de donarea de ţesuturi şi organe. O asemenea abordare plasează transplantul de ţesuturi şi organe pe un fundament etic solid, având ca element central respectul pentru fiinţa umană - care continuă să existe şi după moartea sa biologică -, reducând astfel posibilitatea producerii abuzurilor. În concluzie, Biserica Ortodoxă Română consideră că modificarea prevederilor referitoare la transplant din Legea nr. 95/2006 nu reprezintă, valoric, o îmbunătăţire a acesteia. Clerul şi politica La 6 martie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reexaminat hotărârea nr. 410 luată în şedinţa de lucru din 12-13 februarie 2004 privind problema implicării preoţilor în politică, care preciza următoarele: „Cu privire la implicarea clerului în politică, Sfântul Sinod îşi înnoieşte punctele de vedere şi recomandările din 13-14 februarie 1996 şi 23-25 februarie 2000 şi, în lumina acestora, hotărăşte: 1. În calitatea sa de cetăţean al Patriei şi de părinte duhovnicesc al tuturor enoriaşilor săi, indiferent de orientarea lor politică, preotul are libertatea, binecuvântarea şi îndatorirea ca, de pe poziţia şi prin mijloacele care-i sunt specifice, să participe la viaţa cetăţii, sprijinind activităţile menite să promoveze binele obştesc şi împotrivindu-se oricăror măsuri sau activităţi care se dovedesc a fi în contradicţie cu învăţătura şi morala creştină ortodoxă. Opţiunea sa politică se exprimă prin vot. 2. În conformitate cu Sfintele Canoane ale Bisericii Universale (6 Apostolic, 7 Sinodul IV Ecumenic, 10 Sinodul VII Ecumenic, 11 Sinodul local Cartagina), care stipulează că printre îndeletnicirile incompatibile cu slujirea şi demnitatea clericului se numără şi aceea de „a primi asupra sa dregătorii sau îndeletniciri lumeşti“, arhiereului, preotului, diaconului şi monahului îi este interzis să facă politică partinică, să fie membru al unui partid politic, să participe la campanii electorale, să candideze şi să devină membru al parlamentului sau consiliilor locale, primar, viceprimar sau să ocupe funcţii în administraţia publică centrală şi locală. Cel care va încălca aceste reguli, precum şi legământul depus la hirotonie, se încadrează în prevederile art. 3, lit. „d“ şi „e“ din Regulamentul de procedură al instanţelor disciplinare şi de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, având de ales între cariera politică şi misiunea preoţească, pentru totdeauna, fără drept de revenire în cler. Abaterile de acest fel vor fi judecate în Consistoriile eparhiale. 3. În acelaşi timp, Sfântul Sinod face un călduros apel către liderii partidelor politice din România să nu permită recrutarea de membri din rândurile clerului şi nici folosirea în scopuri politice a persoanelor, spaţiilor, slujbelor şi însemnelor bisericeşti. Sfântul Sinod îi asigură că Biserica - păstrându-şi echidistanţa faţă de partide - va continua să se implice în politica generală a ţării, contribuind - prin mijloace specifice - la apărarea democraţiei, a libertăţii, a credinţei în Dumnezeu, a independenţei şi integrităţii Patriei, respingând orice formă de totalitarism comunist ateu, precum şi orice formă de extremism.“ Pot candida numai pentru consiliile locale şi judeţene, cu aprobarea chiriarhului Constatând, însă, necesitatea disocierii angajamentului preotului în politica partinică, de prelungirea activităţii sale pastoral-sociale în viaţa comunităţii locale, în calitate de consilier local sau consilier judeţean independent, având aprobarea chiriarhului său, în urma discuţiilor care au avut loc şi a convergenţei opiniilor exprimate, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât: „Menţinerea hotărârii Sfântului Sinod nr. 410/2004 privind interzicerea implicării clerului în politică. Totodată, aplicând principul iconomiei (pogorământ, dispensă), Sfântul Sinod hotărăşte ca, de la caz la caz, preoţii care îşi exprimă, în scris, dorinţa de a candida numai ca independenţi şi numai pentru consiliile locale şi consiliile judeţene, să primească aprobarea chiriarhilor lor. Aprobarea va fi acordată în urma analizei solicitărilor preoţilor respectivi, într-o şedinţă a Permanenţei Consiliului Eparhial şi numai acelora consideraţi capabili să promoveze interesele comunităţii în consiliile locale şi în consiliile judeţene. Dacă, însă, se dovedeşte că preotul nu corespunde cerinţelor mandatului încredinţat, de a lucra şi apăra interesele comunităţii locale, atunci i se va retrage aprobarea. Această hotărâre adoptată de Sfântul Sinod este aplicabilă numai până când se vor găsi membri ai laicatului ortodox, bine pregătiţi, pentru a reprezenta interesele comunităţilor locale în care se află şi ortodocşi“, informează Biroul de presă al Patriarhiei Române. ▲ Patriarhul poate întemeia stravropighii cu acordul chiriarhului locului şi al Sfântului Sinod Săptămână trecută, Sfântul Sinod a luat în discuţie şi problema stavropighiilor Patriarhiei Române. Astfel, în legătură cu completarea unor prevederi statutare, Sfântul Sinod aprobă următoarele amendamente la Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române de care se va ţine seamă, alături de altele, care se vor mai aproba, în perspectiva promovării unui demers către autorităţile competente în vederea modificării Statutului: 3. Art. 26 lit. s) - în mod excepţional şi cu motivaţii justificate, în acord cu tradiţia ortodoxă şi cutuma românească, poate întemeia stravropighii în interes bisericesc, cu acordul prealabil al chiriarhului locului şi cu aprobarea Sfântului Sinod. 4. Art. 79 (1) - Chiriarhul este conducătorul canonic al mănăstirilor, schiturilor şi metocurilor din eparhia sa, cu excepţiile prevăzute în art. 26 lit. s) din prezentul Statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române.