Un apărător şi mărturisitor al credinţei

Fiu de ţăran din câmpia Caraşului, Iova Firca a fost crescut de mic în lumina valorilor fundamentale ale Bisericii şi neamului nostru românesc, pe care le-a transmis apoi studenţilor teologi şi credincioşilor pe care i-a păstorit.

Preotul Iova Firca s-a născut la 19 mai 1908, din părinţi ţărani (Miu Firca şi Maria, n. Samoilă), în localitatea Cacova (astăzi Grădinari), de pe Valea Caraşului, judeţul Caraş-Severin. Şcoala primară-confesională, de şase clase, a făcut-o în satul natal, iar studiile secundare le-a urmat la Liceul "General Dragalina" din Oraviţa (1920-1928). A fost un elev extrem de silitor la învăţătură, mereu premiantul clasei şi al şcolii, la examenul de bacalaureat susţinut la Timişoara, în luna iunie 1928, reuşind al doilea pe regiune. Între 1928 şi 1932 a fost student, ca bursier pe toată durata studiilor (având cămin şi cantină gratuit), la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, licenţa luând-o, în anul 1932, la Facultatea de Ştiinţe Naturale, cu menţiunea "foarte bine", cea mai înaltă pe atunci. În anul şcolar 1932-1933 a urmat cursurile Seminarului Pedagogic Universitar "Titu Maiorescu" din Bucureşti, pe care l-a absolvit cu media generală 9,17. "Confruntat cu presiunea crescândă din mediul universitar şi a celui din biologie, în special a materialismului şi a darwinismului - scria fiul său, muzicologul Gheorghe Firca -, s-a hotărât să se înscrie la Facultatea de Teologie a aceleiaşi universităţi bucureştene, pe care a urmat-o, cu reducere de frecvenţă (datorită licenţei în ştiinţe), în numai doi ani (1932-1934)". Teza de licenţă în teologie, intitulată "Cosmogonia biblică şi teoriile ştiinţifice", a susţinut-o în primăvara anului 1934, obţinând nota 10, cu menţiunea "magna cum laudae". În toamna aceluiaşi an s-a prezentat la examenul de "cvalificaţiune preoţească" (capacitate preoţească, n.n.), organizat la Academia Teologică din Caransebeş, pe care l-a promovat cu menţiunea "distins". La îndemnul profesorilor săi Irineu Mihălcescu şi Nichifor Crainic, Iova Firca s-a înscris la cursurile de doctorat în Teologie, a întocmit toate lucrările de seminar şi a finalizat perioada doctorală cu aceeaşi menţiune de "magna cum laudae". Tema tezei de doctorat, "Creaţie şi evoluţie", dezvăluie aceleaşi preocupări de a pune în acord creaţia divină cu descoperirile ştiinţei, infirmând, desigur, viziunea evoluţionistă. Din cauză, cum însuşi spunea, că "apologetica nu mai era de actualitate", iar evenimentele politice nu mai făceau posibilă o asemenea opţiune teoretică, inclusiv din partea unui teolog, teza nu a mai fost niciodată susţinută, deşi lucrarea fusese terminată; a lucrat la ea aproape întreaga viaţă, apelând la o informaţie impresionantă în vederea "aprofundării exegezei". Nouă ani de activitate pastorală la Parohia Timişoara-Iosefin Iova Firca a fost hirotonit diacon pe seama Capelei episcopale din Caransebeş, la 11 decembrie 1934, iar preot pentru Parohia natală Cacova (Cacoveni) I, Protopopiatul Oraviţa, la 13 aprilie 1935. Aici a slujit până la data de 1 august 1939, când a fost transferat la Parohia Caransebeş III şi mai apoi la Caransebeş II, unde a păstorit până la 1 august 1943, dată la care a fost transferat ca preot paroh la Parohia Timişoara IV-Iosefin. Pe parcursul celor nouă ani de activitate pastorală la Parohia Timişoara-Iosefin, vrednicul "preot cărturar", cum l-a numit regretatul preot şi profesor de teologie Constantin Galeriu, a revigorat toate sectoarele parohiale, a pus în rânduială gestiunea, inventarul şi toată administraţia, a reînfiinţat corul bisericii, a contribuit, alături de ceilalţi preoţi, la realizarea "Mormântului Domnului", lucrare sculpturală de o rară frumuseţe, a înfrumuseţat parcul şi l-a împodobit cu o troiţă şi "a înfiinţat, împreună cu colegii săi, o tipografie, în care s-au plasat banii parohiei, ameninţaţi cu devalorizarea. A activat apoi în cadrul "Oastei Domnului" şi a susţinut mai multe conferinţe în Cacova (astăzi Grădinari), Caransebeş, în cadrul "Astra" Timişoara, la Asociaţia studenţilor de la Politehnică, la Arad, în Catedrala episcopală, şi la Lugoj, Oraviţa, Lipova. Ostenelile sale pe tărâm pastoral au fost răsplătite cu distincţia de iconom, primită cu prilejul sfinţirii Catedralei mitropolitane din Timişoara, 6 octombrie 1946. Zilier la topitoria de cânepă "Timiş" din Cărpiniş La 1 septembrie 1952, preotul Iova Firca a fost transferat la Parohia Timişoara-Ronaţ I, unde a funcţionat până la 1 februarie 1953, când a fost mutat la Parohia Timişoara V-Mehala. Acolo a slujit doar până la 27 mai acelaşi an, dată la care a fost suspendat din serviciu prin sentinţa Consistoriului Eparhial. Sancţiunea i-a fost aplicată în urma unei discuţii cu caracter "teoretic" ce a avut loc la o şedinţă de "îndrumare" interconfesională (unde a afirmat primatul lui Dumnezeu asupra păcii - "Dumnezeu fiind Bunul Suprem, iar nu pacea, un bun omenesc ce tot de la El decurge") şi a refuzului de a retracta cele susţinute, fiind acuzat de nesupunere faţă de autoritatea eclesiastică. În timpul suspendării şi al opririi sale de la cele sfinte (1953-1954) a fost angajat ca zilier la topitoria de cânepă "Timiş" din Cărpiniş şi a lucrat efectiv la centrul de colectare Moşniţa Nouă, lângă Timişoara. Cazul său a ajuns însă la Consistoriul Central Bisericesc, de pe lângă Patriarhia Română, unde preotul Iova Firca şi-a susţinut cauza "în mod strălucit, stârnind admiraţia colegilor săi". Anulându-se sancţiunea, preotul Firca a fost încadrat pe postul de preot catedral la 1 aprilie 1954 şi a slujit până la 1 ianuarie 1958, când a fost numit preot paroh la Parohia Timişoara-Cetate I, al cărei lăcaş de cult era tot catedrala. Din anul 1969 până la pensionare a slujit la Parohia Otopeni, lângă Bucureşti. A trecut la Domnul, după o grea suferinţă, la 29 octombrie 1988. Pe lângă activitatea pastorală, preotul Iova Firca, "devotat slujitor al altarului şi teolog de excepţie", după cum l-a numit Înalt Preasfinţitul Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, a funcţionat ca profesor suplinitor de ştiinţe naturale la liceul din Oraviţa şi tot ca profesor suplinitor la catedrele de istoria Bisericii şi teologie practică de la Academia Teologică din Caransebeş (1934-1935 şi respectiv 1937-1943). Concomitent a fost profesor la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Caransebeş, iar în anul şcolar 1941-1942 a predat filosofia şi sociologia la Liceul "Traian Doda" din Caransebeş, ai cărui profesori titulari fuseseră înrolaţi în armată şi trimişi pe front. După transferarea la Timişoara, a fost profesor la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din oraş (1947-1948), ale cărei cursuri au fost ţinute şi în "casa culturală-parohială" Timişoara-Iosefin, preşedinte al Consistoriului Eparhial (de la 7 septembrie 1948 şi până la 1 februarie 1951), protopop delegat al Protopopiatului Timişoara (1 februarie 1951 - 1 aprilie 1952) şi membru în Adunarea Eparhială. Atitudine intransigentă faţă de mişcările extremiste Preotul Iova Firca s-a remarcat, încă din tinereţe, ca entuziast susţinător al "idealurilor naţionale ce au dominat cele mai bune spirite ale perioadei interbelice", implicându-se şi pe tărâm social-cultural. Astfel, în timpul anilor de liceu, a înfiinţat, la Oraviţa, societatea "Propăşirea", ce-şi propunea "luminarea poporului". Nu s-a înrolat politic şi a avut o atitudine intransigentă faţă de mişcările extremiste, de dreapta sau de stânga, fapt pentru care a avut de suferit. Aşa, de pildă, în timpul păstoririi la Caransebeş, la refuzul său de a sfinţi un steag al "Gărzii de Fier" a fost ameninţat cu "înscrierea pe lista neagră" a oponenţilor unui regim ce urma "să facă ordine" după declanşarea rebeliunii legionare. Pregătirea teologică şi ştiinţifică de excepţie l-a ajutat pe preotul Iova Firca să elaboreze mai multe lucrări, pe care le-a publicat în volum şi în revistele de specialitate: "Anuarul Academiei Teologice" şi "Foaia Diecezană" din Caransebeş, "Biserica Bănăţeană", "Duh şi Adevăr" şi "Mitropolia Banatului" din Timişoara, "Biserica Ortodoxă Română" Bucureşti.