Un exemplu de împletire armonioasă a rugăciunii cu lucrul mâinilor

Un articol de: Mihaela Livadariu - 02 Iulie 2009

Împreună cu dna prof. Eugenia Cohal, de la Liceul Mihai Eminescu din Iaşi, am fost coordonatoare a unei tabere de vară cu program cultural-religios. Aceasta s-a desfăşurat în perioada 20-26 iunie 2009, la Mănăstirea Putna, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi cu sprijinul obştii acestui sfânt lăcaş. Cu un program stabilit dinainte, scopul taberei a fost de intercunoaştere. A participat un grup de 12 elevi de liceu, majoritatea de la Liceul Mihai Eminescu din Iaşi. Plecarea a fost sâmbătă dimineaţa, cu trenul Iaşi-Putna. Programul taberei a început cu cazarea, masa, vizitarea chiliei Sfântului Daniil Sihastrul şi a altor obiective religioase din zonă. Seara, am participat cu toţii la slujba Privegherii, în ciuda oboselii acumulate. Probabil că această dorinţă de a face ceea ce trebuie, ştiind că este ceva bun, le-a dat elevilor puterea de a depăşi momentele de oboseală. Programul taberei a continuat cu alte activităţi: participarea la Sfânta Liturghie, urcarea pe Dealul Crucii - care, din 2004, la sărbătorirea a 500 de ani de la mutarea la Domnul a Slăvitului Voievod, poartă scris cu slove de cetină numele „Strămoşului Cuminte“, ce ocroteşte cu rugile sale întreaga Ţară a Moldovei -, vizitarea muzeului, în cadrul căreia copiii au primit un cuvânt despre importanţa covârşitoare a domniei Sfântului Stefan cel Mare, convorbiri duhovniceşti cu părinţii mănăstirii, vizionare şi discutare a unui film, vizitarea Mănăstirii Sihăstria Putnei, iar în ultima zi a taberei - popas la Suceava, pentru a ne închina la moaştele Sfântului Ioan Cel Nou.

Rugăciunea şi programul cultural au fost armonios împletite cu lucrul mâinilor, acesta determinându-i pe elevi să-şi măsoare puterile sufleteşti şi să pună în practică răbdarea şi ascultarea, pentru a putea rămâne senini, cu inima bucuroasă. Ce faci când de la un program de lucru stabilit de 3 ore ajungi să stai 10? Sau poate chiar mai mult? Când ai de plivit straturi, de prăşit, de cules plante medicinale, de îngrijit florile? Deşi cele două activităţi din urmă sunt mai plăcute, totuşi, pentru cineva obişnuit să trăiască la oraş, beneficiind de tot confortul, a sta o zi întreagă în soare nu e tocmai floare la ureche, mai ales că acest „cineva“ sunt copii, liceeni, cei mai mulţi obişnuiţi cu altfel de activităţi. Nu ştiu ce ar face oricare dintre noi în momentul în care ar trebui să dea de la el ceva, în mod gratuit, dar vă pot spune ce au făcut aceşti copii: cu o glumă, o încurajare s-au îndemnat unii pe alţii şi-au îndeplinit „obligaţiile“ fără a se revolta, stăpânindu-şi pornirile de împotrivire. Viaţa presupune multe încercări, dar câţi avem puterea de a trece cu seninătate peste ele? Elevii ne-au arătat că se poate trece frumos peste ele şi că Ortodoxia poate fi trăită cu bucurie oricând, la orice vârstă şi oriunde. Opţiunea alegerii ne aparţine întotdeauna. Elevii au ales şi s-au arătat deschişi să participe şi pe viitor la astfel de tabere.