Un legământ al sufletului pentru cel adormit

În satele din partea estică şi sudică a judeţului Gorj încă se mai păstrează tradiţia crucilor de jurământ. Viu colorate, purtând pe ele semnele tradiţiei noastre olteneşti, sfintele odoare stau adânc înfipte pe marginea drumului sau aşezate în ramurile copacilor.

Crucile de jurământ se întâlnesc în comunele Aninoasa, Turburea, Hurezani, Plopşoru, Licurici, Vladimir şi nu numai. Sătenii spun că acestea sunt "casa sufletului", pentru că sufletul, după ce iese din trup, se "plimbă" prin locurile cunoscute vreme de 40 de zile, după care se ridică la cer. În umblarea sa vine şi se odihneşte la crucea de lemn, de jurământ. De aceea, bătrânii spun că aici este "casa sufletului". Acest obicei este unic în România, întâlnit doar în Gorj, tocmai de aceea în acest judeţ există şi un muzeu al crucilor. Vizitatorii pot admira toate aceste tradiţii în satul Măceşu. Aici pelerinul poate admira crucile de lemn, frumos împodobite cu motive populare gorjeneşti, transmise din tată-n fiu, până astăzi. Zborul sufletului spre cer "Crucile de jurământ" sunt făcute întotdeauna din lemn. Pentru a le feri de intemperiile timpului, meşterul le aşază sub acoperiş de şindrilă. Etnologii spun că scândurile din acoperişul crucii semnifică atât coborârea, cât şi înălţarea sufletului. "Aceste cruci de jurământ sau de pomenire se pun la 40 de zile de la moartea omului. Cele 40 de zile reprezintă timpul după care Mântuitorul Hristos s-a înălţat la cer după Înviere. Aşa, la fel cum S-a înălţat Domnul, se înalţă şi sufletele noastre. De aceea, unele cruci se pun în copaci, să fie mai sus, spre Dumnezeu şi Rai", spune tanti Mioara din Aninoasa. În Aninoasa, Plopşoru sau Hurezani vezi sute de cruci prinse pe trupurile bătrâne ale copacilor. La răscruce de drumuri, în mijlocul câmpiilor sau în apropierea apelor, sătenii merg la 40 de zile de la decesul celui drag şi-i aşază, cu mult respect, o cruce de lemn. Bătrânii satelor spun că fiecare sătean face cel puţin o dată în viaţă un jurământ. Când preotul vine la şase săptămâni să sfinţească această cruce, fântâna, pomana cea mare de 40 de zile, spune şi o rugăciune de dezlegare de jurământ. "Aici, la Vladimir, la şase săptămâni de la moartea unui om, preotul vine să sfinţească crucea, o punte peste fântână şi peste masa cu bucatele care se dau de pomană. De obicei, mergem la Gilort în vale, unde slobozim crucea pentru cel pe care l-am pierdut. Sunt obiceiuri din moşi-strămoşi pe care noi le respectăm cu sfinţenie", povesteşte moş Grigore. Cruci de rugăciune Un alt obicei străvechi întâlnit în comuna gorjeană Licurici este cel al "crucilor de rugăciune" care se aşază la porţi. Atunci când îşi aduc aminte de cei pe care i-au pierdut, gorjenii din Licurici se opresc lângă cruce pentru a rosti o rugăciune. "Le numim cruci de rugăciune şi fără ele preotul nu îţi sfinţeşte parastasul la 40 de zile de la moartea rudei. Aşa că fiecare sătean, înainte de pomana de şase săptămâni, dă comandă de o astfel de cruce. Bine, asta dacă nu ştie să o facă singur. Nu este atât de greu", spun sătenii din Licurici. În comuna Aninoasa mai există un obicei înrădăcinat adânc în negura timpului, cel numit "stâlpul sufletului". Este legat tot de cruce. Familia care pierde pe cineva drag comandă o dată sicriul, "stâlpul sufletului". Este crucea care se pune la căpătâiul celui adormit până la aşezarea lui în mormânt, unde rămâne până la pomana de 40 de zile. Potrivit sătenilor din satele comunei Aninoasa, "stâlpul sufletului" este făcut din lemn de brad sau de gorun şi are la mijloc şi în vârf trei crestături ce simbolizează Sfânta Treime. Stâlpul nu este mai înalt de 60 de centrimetri. În fiecare cimitir din Aninoasa, la mai toate mormintele noi întâlneşti câte un astfel de stâlp. Aceste tradiţii aproape ancestrale, puse în legătură cu ultima împărtăşanie primită, spălarea trupului celui adormit, înhumarea şi pomenirile până la 40 de zile, sunt păstrate cu sfinţenie de toţi gorjenii din aceste localităţi, transmiţându-se din generaţie în generaţie.