Un raport care îndreptăţeşte păcatul

Un proiect de rezoluţie, scris de Christine McCafferty, membră a Grupului Socialist la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), invită statele europene să restrângă prin lege exercitarea obiecţiei din motive de conştiinţă, în scopul de a facilita accesul la avort şi la alte practici, precum eutanasia şi sterilizarea voluntară. Raportul, prezentat în iunie 2010, a fost supus dezbaterii pe 7 octombrie 2010. Rezoluţia, dacă va fi votată, nu va fi obligatorie, însă va fi utilizată pentru a exercita presiune asupra guvernelor, pentru a înăspri legile privind obiecţia din motive de conştiinţă.

Potrivit acestui proiect, invocarea din ce în ce mai des a obiecţiei din motive de conştiinţă de către lucrătorii din sănătate face problematic "accesul la serviciile de sănătate a reproducerii, adică, în special, accesul la avort, dar, de asemenea, şi la reproducerea asistată medical sau la sterilizare, în scop contraceptiv". Proiectul menţionează, în acest sens, şi tehnici ale eutanasiei. De asemenea, documentul solicită ca spitalele publice şi clinicile să nu aibă dreptul de a se opune şi cere crearea unui registru al obiecţiilor din motive de conştiinţă. Raportul a fost criticat dur de către organizaţiile pro vita şi religioase din România şi Europa, deoarece el atacă dreptul medicilor de a-şi exprima obiecţia din motive de conştiinţă şi impune acestora să-şi declare convingerile religioase pentru a demonstra că nu au avut rele intenţii. Este un proiect care pune în pericol libertatea de exprimare şi "blochează actul de justiţie în relativism". Opoziţia organizaţiilor pro vita din România şi a celor internaţionale Mai multe organizaţii pro vita din România, în frunte cu Federaţia Asociaţiilor Pro Vita Ortodoxe, au cerut membrilor delegaţiei României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să voteze împotriva acestui proiect. În scrisoarea lor, se spune: "Acest Raport ş...ţ urmăreşte eliminarea, practic, a folosirii obiecţiei pe motive de conştiinţă de către personalul medical care refuză să practice anumite proceduri, precum avortul sau eutanasia, ameninţând dreptul la libertatea conştiinţei şi libertatea religioasă al furnizorilor de servicii de sănătate în general (personal individual, dar şi spitale sau clinici, inclusiv private şi confesionale)." În concluzia scrisorii lor, aceste organizaţii pro vita propun: "Obiecţia pe motive de conştiinţă este un simbol al libertăţii şi totodată al supremaţiei dreptei judecăţi asupra legii pozitive injuste. Faptul că aproape toate legile legate de avort şi eutanasie conţin o "clauză de conştiinţă" este o afirmare a imoralităţii acestor practici şi a absenţei dreptului de a avea acces la astfel de practici. Transformarea dreptului fundamental al obiecţiei morale într-o excepţie, aşa cum urmăreşte Raportul McCafferty, este inacceptabilă. Viaţa umană în toate stadiile sale de dezvoltare merită cel mai înalt grad de protecţie. Doar pentru că viaţa umană există din momentul concepţiei poate o persoană să se nască. Fără dreptul la viaţă, toate celelalte drepturi sunt lipsite de înţeles. Pentru acei membri ai personalului medical, care au experienţă imediată în asistarea sarcinii şi naşterii, care zi de zi sunt martori ai miracolului vieţii şi împărtăşesc credinţa că întreruperea sarcinii înseamnă distrugerea vieţii copilului nenăscut, o lege care să îngrădească obiecţia pe motive de conştiinţă este barbară". Şi pentru Centrul European pentru Drept şi Justiţie (CEDJ), cu sediul la Strasbourg (Franţa), acest proiect este extrem de îngrijorător pentru că aduce atingere libertăţii de conştiinţă a furnizorilor de servicii de sănătate. Grégor Puppinck, director al CEDJ, consideră că dreptul la obiecţia din motive de conştiinţă ar putea să se opună unui presupus "drept la avort". Dar "un astfel de drept nu există şi nici nu poate exista, deoarece avortul este, prin definiţie, o excepţie de la dreptul la viaţă, nu un drept în sine". Presupunând că un "drept la avort" există, acesta nu poate avea aceeaşi valoare ca şi dreptul la obiecţia din motive de conştiinţă, deoarece acesta din urmă se înscrie "într-un drept fundamental şi necondiţionat: libertatea de constiinţă. Iar avortul nu poate fi un drept fundamental, deoarece nu rezultă din natura omului şi este condiţionat". În cele din urmă, dacă ar exista un "drept la avort", obligaţia de a-l garanta ar face presiuni asupra statului de a-l recunoaşte ca atare şi nu asupra unui medic sau a unei moaşe, confruntaţi în mod personal cu o cerere pentru avort. Încălcarea drepturilor profesionale ale cadrelor medicale Proiectul dnei McCafferty propune ca statele membre să oblige personalul medical, care refuză, din motive de conştiinţă, să practice avortul şi "alte mijloace de sănătate a reproducerii", să meargă împotriva conştiinţei lor. Pe de o parte, textul propune să se retragă dreptul la obiecţia de conştiinţă oricărei persoane implicate indirect într-un avort, cum este cazul anesteziştilor, asistentelor medicale, moaşelor sau infirmierelor. Pe de altă parte, textul invită statele să "oblige furnizorul de servicii de îngrijire a sănătăţii şdirect implicatţ să furnizeze tratamentul dorit, la care pacientul are dreptul legal, în ciuda obiecţiei sale de conştiinţă". Această constrângere s-ar aplica "în cazurile de urgenţă" şi mai ales "atunci când nu este posibilă trimiterea pacientului la un alt furnizor de îngrijire a sănătăţii (în special, în absenţa unui medic echivalent, la o distanţă rezonabilă). Prin urmare, orice medic ar putea fi obligat prin lege să facă un avort. Potrivit CEDJ, "această obligaţie trimite la modelul totalitar în vigoare astăzi în China, sau, altădată, în Europa de Est, unde medicii au fost, în unele ţări, obligaţi să facă avorturi". Recomandările raportului doamnei McCafferty încalcă drepturile de ordin profesional ale celor care lucrează în domeniul medical, începând cu libertatea lor de conştiinţă. După cum a explicat Puppink, unul dintre obiectivele majore ale proiectului este de a schimba dreptul fundamental al obiecţiei morale, prevăzut în clauzele de conştiinţă, transformându-l într-o excepţie de la regulă. Aceasta manevră este pur simbolică, căci, "de fapt, "dreptul la avort" va deveni o regulă, iar obiecţia de conştiinţă - o excepţie". Cu alte cuvinte, "obiecţia de conştiinţă va deveni oarecum imorală deoarece încalcă dreptul la avort". "Dreptul de a refuza efectuarea unui avort sau a unei eutanasii nu este o chestiune de opinie individuală sau alegere religioasă, ci este o chestiune de justiţie. ş...ţ Încercarea de a refuza obiecţia din motive de conştiinţă în domeniul libertăţii de opinie, este blocarea actului de justiţie în relativism" (Grégor Puppinck). Sophia Kuby, director executiv al European Dignity Watch (Bruxelles), a denunţat, de asemenea, încercarea Consiliului Europei de a face din avort un "drept", referindu-se direct la acest raport. Ea a subliniat că raportul cere ca medicii să-şi prezinte în mod special convingerile religioase pentru a justifica refuzul de a efectua anumite acte, cum ar fi avorturile. În timp ce acest raport este supus dezbaterii la APCE, în câteva ţări importante din Europa, precum Austria sau Italia, tot mai mulţi medici refuză să facă avorturi. Dr. Michael Jarmulowicz, de la Asociaţia Medicală Catolică, a declarat că "fiecare individ, indiferent de confesiunea sa sau chiar neavând nici o credinţă, trebuie să acţioneze în conformitate cu conştiinţa sa. ş...ţ Nimeni nu are dreptul să-i spună: "Dorinţa mea este mai presus de conştiinţa ta"."