Unitatea euro, ameninţată de falimentul Greciei

Falimentul Greciei nelinişteşte pieţele, destabilizează celelalte ţări ale Europei şi pune în pericol moneda unică . „Iată de ce Germania, în primul rând, pledează pentru ca toate ţările membre să facă un efort financiar pentru a ajuta Grecia să iasă din colaps. Nu mulţi sunt cei care înţeleg această logică, dar lucrurile se prezintă astfel: efectele eşecului unui stat rămân arareori în interiorul frontierelor sale. În acest caz, acestea ar putea însemna moartea monedei euro, ar putea provoca haos monetar în toată Europa şi ar putea pune în pericol stabilitatea politică a continentului“, se arată într-o analiză publicată de cotidianul german „Die Zeit“ .

Falimentul Greciei este ca un joc de domino a cărui primă piesă a căzut pe data de 8 decembrie, la Londra. În acea marţi, Brian Coulton a prezentat raportul său asupra Greciei. Coulton conduce serviciul de analiză al agenţiei de rating Fitch, care determină cota de solvabilitate a ţărilor. În calculatorul său, o naţiune se reduce la un şir de cifre: rata de creştere, nivelul inflaţei, nivelul impozitelor. Misiunea sa constă în a compara toate datele furnizate de guvernele ţărilor membre şi, pe baza acestora, de a le da o notă, care valorează aur. Cea mai bună notă - „AAA“ - este dată unor ţări precum Germania şi îi permite acesteia să împrumute bani în condiţii foarte avantajoase. De câteva săptămâni, Brian Coulton este preocupat de veştile care vin dinspre din Atena. La ora 13 şi 27 de minute, pe ecranul unei mari bănci din Frankfurt defilează următorul mesaj: „Fitch reduce nota acordată Greciei la BBB plus“. Ştirea se afişează pe ecranele televizoarelor conectate la agenţia financiară Bloomberg, adică câteva mii în întreaga lume. „BBB plus“, această înşiruire seacă de litere, înseamnă: „atenţie, risc de faliment“. Instantaneu, marii investitori încep să-şi vândă titlurile de stat greceşti. Grecia, Italia sau Spania ar putea fi tentate să revină la drahme, lire ori pesetas Datoriile uriaşe nu conduc neapărat la haos. În secolul al XIX-lea, Spania a fost în stare de faliment de opt ori. Dar falimentele statelor sunt periculoase, deoarece consecinţele lor sunt dificil de prevăzut. Pierderile fac ca pieţele să fie nervoase, iar nervozitatea pieţelor nu duce la nimic bun. Investitorii îşi retrag economiile, chiar neafectate, de pe aceste pieţe, pentru singurul motiv că acestea au reputaţia de a fi necompetitive. Într-un astfel de scenariu, Grecia, Italia sau Spania ar putea fi tentate să revină la drahme, lire ori pesetas, pentru a devaloriza moneda naţională şi a stimula astfel exporturile. Speculanţii ar putea să reînceapă să parieze „ţară contra ţară“, cum făceau în trecut, punând astfel în pericol ansamblul naţiunilor europene. Participarea străină la guvernare, coşmarul oricărei ţări Germania avertizează de multă vreme asupra acestui pericol, iar guvernul de la Berlin este unanim: ţările europene trebuie să intervină, înainte de a se ajunge la faliment. Problema nu este, totuşi, doar de a şti dacă germanii doresc să-i ajute pe greci, ci şi dacă aceştia din urmă sunt dispuşi să accepte acest ajutor. Deoarece „a salva“ înseamnă, de asemenea, şi „a participa la guvernare“. Ţările astfel salvate îşi pierd o parte din suveranitatea lor în favoarea statelor care intervin pentru a le ajuta. Controlul finanţelor, privilegiu al parlamentului în orice sistem democratic, este pierdut, ceea ce reprezintă un coşmar pentru orice prim-ministru. Un mare număr de economişti pledează totuşi pentru această soluţie, deoarece nu criza financiară este cea care a împins această ţară în haos economic. Criza doar a accelerat puţin acest deznodămând. Guvernul grec a prezentat falsificat performanţele sale economice, italienii şi portughezii au lăsat ca nivelul salariilor să crească de două ori mai repede decât media europeană, iar guvernul spaniol nu a făcut nimic împotriva speculaţiilor imobiliare pentru a ieşi din criză. Toate aceste ţări, pentru a deveni competitive, trebuie să reducă nivelul salariilor, concluzionează analiştii cotidianului german. Toate ţările trebuie să accepte o eventuală intervenţie externă Uniunea monetară este la marginea prăpastiei, deoarece fiecare stat membru urmăreşte doar propriul interes. Comisia Europeană pledează de acum pentru o mai puternică convergenţă a politicilor economice naţionale. Toate ţările trebuie să fie dispuse să accepte o intervenţie viitoare externă, iar prim-ministrul spaniol chiar doreşte să fie aplicate sancţiuni împotriva statelor care sunt reticente. Această măsură ar face ca o eventuală pierdere a suveranităţii de către Atena să fie mai uşor digerabilă. De ce a ajuns Grecia pe marginea prăpastiei? Economia subterană estimată la 20% din PIB (dar cu vârfuri care depăşesc acest nivel în turism şi construcţii), un grad scăzut de colectare a veniturilor, numeroase nişe fiscale (segmente la limita defiscalizării) şi o politică industrială bazată pe subvenţii sunt motivele care au adus Grecia în pragul falimentului, consideră analistul Dan Popa, redactor-şef adjunct la revista „Piaţa“. „Grecia, la fel ca şi România, este un stat în care cheltuielile depăşesc sistematic veniturile, lucru care nu poate dura la infinit. Economia Greciei e, mai degrabă, una de tip închis, în care ţara exportă puţin, dar consumă mult. În ultimii ani, consumul privat a crescut mai mult decât poate economia suporta. Pentru a face faţă cheltuielilor (pensii generoase, indemnizaţii de şomaj mari), statul grec a apelat la împrumuturi. Datoriile s-au acumulat, astfel, an de an, iar statul nu a găsit alte soluţii, decât să se împrumute şi mai mult pentru a acoperi găurile. În acest moment, în termeni de bussines, statul grec datorează mai mult decât face. Datoria Greciei, de 300 miliarde de euro, este mai mare cu peste o treime decât PIB-ul lor. Ca o comparaţie, dacă Grecia ar fi o companie, i s-ar cere falimentul“, explică Dan Popa. „După ani de prosperitate, ţările din Europa de Sud pot fi depăşite de mai multe noi state membre“ „Sfârşitul tratamentului de favoare pentru Europa de Sud“, anunţă cotidianul polonez „Dziennik Gazeta Prawna“, într-o analiză privind înrăutăţirea situaţiei economice din Portugalia, Italia, Grecia şi Spania. Sub scutul de protecţie al monedei euro, acest grup de ţări, frecvent menţionate sub acronimul „PIGS“, a îngăduit mult timp politici financiare iresponsabile, în timp ce creşterea rapidă a zonei euro le-a permis să-şi ascundă problemele structurale. Ca urmare, deficitul de cont curent în Grecia a ajuns la 14% din PIB, iar în Portugalia la 12%. Reduceri radicale în bugete şi disciplină financiară par să fie singurele soluţii. „Dar acest lucru va prelungi perioada de recuperare din recesiune“, observă cotidianul. Spania pare să fie confruntată cu o situaţie deosebit de dificilă, în condiţiile în care datoria publică a ţării se ridică la 67% din PIB, iar datoriile consumatorilor la 177% din PIB. Aceste rezultate sumbre sunt „încoronate“ de o rată a şomajului foarte ridicată: 45% dintre spaniolii cu vârsta sub 27 de ani sunt şomeri. „După ani de prosperitate, ţările din Europa de Sud pot fi depăşite în curând de către mai multe noi state membre“, consideră Hugo Brady, expert la Centrul pentru Reforma Europeană din Londra.