Valerie Moglan, arhiereul uitat

A fost unul dintre arhiereii-vicari pe care i-a avut Biserica Ortodoxă Română până la instalarea regimului comunist. Intrat în viaţa monahicească în marea lavră a Neamţului, monahul Valerie a fost unul dintre duhovnicii cercetaţi de credincioşi în perioada interbelică. Avea studii seminariale în Rusia, licenţă în teologie la Cernăuţi şi pregătire în Misiologia creştină la Universitatea din Paris. Cunoştea trei limbi străine: rusa, germana şi engleza, ultima învăţată în misionarismul de câţiva ani efectuat în mijlocul românilor de peste ocean. Era un călugăr îmbunătăţit şi cultivat, care a iubit mult mănăstirea în care se născuse spiritual, ajutând mult la refacerea ei. O vreme a funcţionat ca director al seminarului din acest aşezământ, mai apoi ca stareţ, după ce episcopul Nicodim fusese ales, în 1935, ca mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Un an mai târziu, la 17 iunie 1936, arhimandritul Valerie Moglan a fost instalat ca arhiereu-vicar al Mitropoliei de la Iaşi. În treapta arhierească, Valerie Moglan Botoşăneanul s-a ocupat de acţiunile filantropice din mitropolie, fiind membru al epitropiei de la Spiridonia, vechiul aşezământ spitalicesc ieşean. Pentru puţin timp, între 1942 şi 1944, a fost locţiitor al scaunului de la Buzău, ulterior fiind printre cei care au alinat suferinţele credincioşilor moldoveni loviţi de urgia

războiului. După 1948, atunci când instituţia arhiereului a fost desfiinţată la cererea regimului comunist, bătrânul arhiereu Valerie Moglan s-a retras în Neamţul lui drag. A trecut la cele veşnice de Adormirea Maicii Domnului a anului 1949, fiind înmormântat lângă zidurile mănăstirii în care primise îngerescul chip al vieţuirii monahiceşti.