Valoarea nutritivă şi terapeutică a legumelor frunzoase
Legumele frunzoase sunt bogate în principii active (vitamine, pigmenţi carotenoizi, acizi organici, uleiuri eterice, enzime şi substanţe minerale), reprezentând un veritabil izvor de sănătate. Este și cazul unora dintre cele mai utilizate astfel de legume din bucătăria românească - pătrunjelul, mărarul și tarhonul.
Prezenţa fibrelor solubile şi insolubile, îndeosebi celuloza, asigură o bună funcţionare a tractului digestiv şi reduc riscul unor boli cronice (cardiovasculare, diabetice, constipaţii, obezitate). Conţinutul în antioxidanţi naturali are rol esenţial în evitarea oxidării intracelulare a grăsimilor, îmbătrânirea prematură a celulelor şi în combaterea apariţiei cancerului şi a bolilor cardiace grave. Prin substanţele aromatice, se măreşte pofta de mâncare, ca urmare a creşterii secreţiei sucului gastric.
Pătrunjelul de frunze reprezintă o veritabilă colecție de vitamine, predominând vitamina C (de patru ori mai mult decât în portocale), vitamina A şi vitamina B12 (cu mare importanţă în prevenirea cancerelor, a unor boli cerebrale, în fertilitate şi la menţinerea sarcinii). Frunzele mai conţin clorofilă şi carotenoizi, proteine (100 g frunze depăşeşte conţinutul proteic din două ouă), histidină - un aminoacid care frânează dezvoltarea tumorilor, enzime, un colorant numit apeină (glicozid al apigeninei), ulei eteric cu cumarine şi săruri minerale (Fe, Ca, K, P, Mg, Cu, I).
La nivelul aparatului digestiv, frunzele de pătrunjel au proprietăţi stomahice, laxative, antiseptice, depurative, antitoxice şi vermifuge, cu acţiuni favorabile în steatoza hepatică, hepatita cronică, atonia vezicii biliare, dischinezia biliară, lipsa poftei de mâncare, intoxicaţii cu exces de alcool, tutun şi cafea, paraziţi intestinali şi în înlăturarea mirosului neplăcut al gurii (halenă) după consumul de alcool, tutun şi usturoi.
În afecţiunile cardiovasculare are proprietăţi hipotensive şi vasodilatatoare, cu acţiune împotriva hipertensiunii arteriale, a cardiopatiei ischemice, arterită şi varice. Asupra sistemului nervos acţionează în depresiile psihice, astenie, alergii, nevralgii, stări de nervozitate, iritabilitate excesivă şi convalescenţă, iar la nivelul aparatului respirator, are efecte favorabile în astmul bronşic, tuberculoză, dureri în piept, febră, hidropizie, stimularea expectoraţiei şi eliminarea substanţelor nocive din plămâni şi bronhii.
Mărarul are proprietăţi terapeutice deosebit de benefice: diuretice, sedative, stomahice, antiseptic intestinale, carminative, galactogoge, antiinflamatoare, antispastice, antialergice, tonic fizice şi psihice. La nivelul aparatului cardiovascular are efect de curăţire a vaselor de sânge de colesterolul rău - LDL, evitând bolile grave ale inimii şi ale sistemului circulator (ateroscleroza). Asupra sistemului nervos acționează blând, ameliorând durerile de cap, alungând insomnia, stările de anxietate, depresia psihică, epuizarea nervoasă.
Tarhonul prezintă, de asemenea, multiple acţiuni benefice. La nivelul aparatului digestiv stimulează secreţiile gastrice, intensifică eliminarea bilei, ajută la normalizarea digestiei şi creşterea poftei de mâncare. Combate durerile abdominale, colitele de fermentaţie, sughiţul, constipaţiile, balonările, aerofagia şi flatulenţa, favorizând eliminarea toxinelor şi gazelor intestinale, dar şi eliminarea viermilor intestinali la copii. Frunzele de tarhon mestecate dimineaţa, pe stomacul gol, protejează dinţii împotriva cariilor şi întăresc gingiile şi pot înlocui sarea la persoanele care suferă de hipertensiune arterială.
(Din arhiva de articole a prof. univ. dr. Constantin Milică)