Varlaam Vântu, cuviosul care a trăit 100 de ani pământeşti

S-a născut la 20 noiembrie 1833, într-o familie de credincioşi ortodocşi din Buimăceni-Botoşani. De tânăr a ales să-şi închine viaţa Mântuitorului, alegând să meargă în Grădina Maicii Domnului a Ortodoxiei, la o chilie românească.

După acumularea unei experienţe duhovniceşti athonite, preacuviosul Varlaam s-a întors în patrie, unde la 1 septembrie 1899 a fost numit egumen al Schitului Cozancea. În vremea sa, aşezământul botoşănean a înflorit duhovniceşte şi materialiceşte, mai ales că se întreţinea din venituri proprii. De asemenea, părintele Varlaam a ridicat ucenici pe care i-a deprins cu ascultarea, rugăciunea şi milostenia, după modelul athonit. În 1912, în preajma declanşării războaielor balcanice şi într-o perioadă de mari încercări pentru monahii români athoniţi, preacuviosul Varlaam a plecat în Muntele Athos. Aici, preacuviosul Varlaam şi ucenicii săi au ajutat la ridicarea bisericii de la Chilia românească "Sf. Nicolae" de pe teritoriul Mănăstirii Pantocrator, unde se nevoia părintele Nicolae. În 1934, preacuviosul Varlaam, rugător al Chiliei "Sf. Nicolae", a trecut în ceata drepţilor.