Veşmânt înnoit pentru biserica Sfântului Antonie
Pictura Bisericii Domneşti „Sfântul Anton“ – Curtea Veche din Capitală a fost sfinţită ieri, 16 iunie, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Tot cu acest prilej a fost oficiată slujba de binecuvântare a lucrărilor săvârşite la biserica parohială în perioada 2007-2013.
Considerată ca fiind cea mai veche biserică din Bucureşti, ctitorie a domnitorului Mircea Ciobanu de la anul 1559, Biserica „Buna Vestire“ şi „Sfântul Antonie“ de la Curtea Veche a fost înnoită în ultimii şase ani prin ample lucrări de restaurare şi consolidare interioară şi exterioară: a fost consolidat şi restaurat întregul edificiu, au fost restaurate pictura murală şi catapeteasma, a fost înfrumuseţată cu mobilier nou sculptat în lemn de stejar şi a fost amenajat pavimentul din jurul sfântului lăcaş. Eforturile pe care preoţii şi credincioşii de la această parohie le-au depus în tot acest timp pentru realizarea acestor lucrări au fost încununate ieri, prin săvârşirea Sfintei Liturghii, de către Preasfinţitul Episcop-vicar Varsanufie Prahoveanul şi prin rugăciunile de sfinţire şi binecuvântare rostite de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. „Prin resfinţirea picturii, am făcut o lucrare de confirmare a acestor lucrări, dar şi de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru ceea ce s-a realizat prin osteneala credincioşilor, prin coordonarea preoţilor slujitori şi prin jertfelnicia unor oameni cu suflet mare şi inimă largă. Această curăţire a icoanelor şi această sfinţire a lor nu se fac numai pentru biserica de zid, ci se fac şi pentru noi, cei care ne rugăm în biserică, deoarece pictura curăţită şi sfinţită ne cheamă să ne curăţim sufletul, să ne curăţim viaţa de zgura păcatului, de fum şi de praf şi să ajungem la frumuseţea cea dintâi, la haina luminoasă de la Botez; aceasta o facem prin pocăinţă, prin Spovedanie, prin nevoinţe şi prin toată fapta cea bună. Şi atunci, biserica sfinţită este oglinda vieţii noastre; ne îndeamnă să ne sfinţim şi noi spre slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire“, a spus Preafericirea Sa. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai adăugat că Biserica „Sfântul Anton“ - Curtea Veche este o ctitorie voievodală mică din punctul de vedere al spaţiului, dar foarte frumoasă şi de o valoare inestimabilă, „un simbol al continuităţii credinţei în vremurile grele de sub stăpânirea otomană“ şi „un centru spiritual al oraşului vechi“.
Referindu-se la pictura bisericii, Patriarhul României a mai explicat că aceasta este, în primul rând, o mărturisire de credinţă în Întruparea lui Dumnezeu, în al doilea rând, o chemare la rugăciune şi comuniune cu Dumnezeu şi cu sfinţii, în al treilea rând, un îndemn la viaţă sfântă prin urmarea pildei vieţilor sfinţilor pictaţi şi abia în al patrulea rând o podoabă sau o frumuseţe estetică. „Icoanele nu sunt o simplă amintire din trecut, ci o privire în Împărăţia cerurilor în slava Preasfintei Treimi unde se află sfinţii. De aceea, sfinţii au în jurul capului lor nimbul de lumină din lumina cea netrecătoare, lumina slavei din Împărăţia cerurilor. Lumina de pe feţele sfinţilor nu vine din exterior, nu este o lumină de la soare, ci vine din sufletul lor luminat de prezenţa lui Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt. Aşadar, icoana ortodoxă reprezintă realitatea din istorie, transfigurată în Împărăţia lui Dumnezeu; este o mărturisire permanentă a credinţei ortodoxe că Dumnezeu a luat chip de om ca noi să avem un chip strălucitor veşnic în slava lui Dumnezeu“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a mai arătat că sfinţii pictaţi în icoane sunt învăţătorii noştri, dar şi împreună-rugători cu noi pentru mântuirea noastră: „Când citim vieţile lor, vedem cum s-au luptat ei cu ispitele, cu păcatele, cu rătăcirile, cu necazurile, cu suferinţa în timpul bolilor şi în timpul prigoanelor, iar ei devin astfel învăţătorii noştri. De aceea, mai mult decât toate cărţile de teologie, vieţile sfinţilor au întărit, întăresc şi vor întări credinţa părinţilor de odinioară, de acum şi din viitor. Sfântul din icoană este viu în ceruri şi prin icoana sa de pe pământ stabileşte o legătură de chemare la viaţa în Hristos. Trebuie să adăugăm şi faptul că sfinţii, învăţătorii noştri din icoane, sunt şi rugători pentru noi. Ei nu doar ne învaţă ce trebuie să facem prin exemplul lor, ci se şi roagă pentru noi, ca Dumnezeu să ne dăruiască putere să împlinim în faptă ceea ce ei ne spun prin cuvintele lor şi prin vieţuirea lor“.
Mărturisirea dumnezeirii lui Hristos, condiţia primă pentru înălţarea noastră la cer
Întrucât evenimentul sfinţirii picturii şi binecuvântării lucrărilor de la Biserica „Sfântul Anton“ - Curtea Veche a avut loc în duminica închinată de Biserica Ortodoxă Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, care a avut loc la Niceea în anul 325, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit şi despre importanţa mărturisirii credinţei în dumnezeirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, învăţătură statornicită de Părinţii niceeni: „Sfinţii Părinţi pe care îi prăznuim astăzi (n.r., ieri) s-au adunat să mărturisească adevărata credinţă, deoarece erezia sau rătăcirea lui Arie se răspândise foarte mult şi punea în pericol unitatea Bisericii şi unitatea imperiului. Arie, un preot eretic din Alexandria, învăţa că Iisus nu este Dumnezeu adevărat, ci este o făptură îndumnezeită sau sfinţită prin harul lui Dumnezeu. Părinţii de la Niceea au combătut această învăţătură greşită şi au afirmat că «Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut», aşa cum mărturisim în Crez. La Niceea s-a statornicit mărturisirea că Hristos care S-a născut în Betleem, a copilărit în Nazareth şi a locuit în Capernaum nu este un om obişnuit, nu este fiul lui Iosif din Nazareth, care era doar protectorul său sau tatăl adoptiv, ci este Fiul lui Dumnezeu cel veşnic care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. Această mărturisire a dumnezeirii lui Hristos a fost formulată în primele şapte articole ale Crezului de la Niceea, completat mai târziu cu altele cinci, în anul 381, prin Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol. De aceea se numeşte Crezul niceo-constantinopolitan“.
Patriarhul Daniel a explicat că cinstirea Părinţilor de la Sinodul I Ecumenic se află în strânsă legătură cu sărbătoarea Înălţării Domnului şi cu sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, deoarece „mărturisirea dumnezeirii lui Hristos este condiţia primă ca să ne înălţăm cu sufletul în rugăciune la Cer, şi apoi, la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, după învierea trupurilor, să ne înălţăm împreună cu El cu toată fiinţa noastră. Nimeni nu poate să se înalţe în slava iubirii Preasfintei Treimi dacă nu mărturiseşte credinţa în Sfânta Treime aratată nouă de Unul din Sfânta Treime care S-a făcut Om, ca pe noi oamenii să ne mântuiască: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Numai mărturisind adevărul că doar Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că El S-a făcut Om ca pe noi oamenii să ne facă dumnezei după har, adică să ne sfinţească, numai mărturisind această credinţă ortodoxă cuprinsă în Crez, noi ne putem înălţa la Dumnezeu prin rugăciune acum pe pământ şi apoi, cu toată fiinţa noastră, când va veni Hristos întru slavă să judece viii şi morţii şi a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Prin aceasta vedem că există o legătură între dreapta credinţă şi sărbătoarea Înălţării la cer a Domnului. Totodată, mărturisirea dreptei credinţe este şi o pregătire pentru sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, pentru că Duhul Sfânt ne ajută să facem deosebirea între adevăr şi eroare, între dreapta credinţă şi rătăcirea minţii omeneşti. De aceea, atât Apostolii adunaţi în Sinodul de la Ierusalim la anul 50, cât şi cei 318 Sfinţi Părinţi adunaţi la Sinodul de la Niceea în anul 325 aveau conştiinţa că atunci când mărturisesc dreapta credinţă, ei o mărturisesc împreună cu Duhul Sfânt“.
Ranguri şi distincţii pentru slujitorii şi binefăcătorii bisericii
La final, Patriarhul Bisericii a acordat ranguri şi distincţii celor care au ajutat la lucrările efectuate la sfântul lăcaş. Astfel, părintele paroh Gheorghe Zaharia a primit Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, părintelui Ciprian-Florin Apetrei i-a fost conferit Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus“, iar rangul onorific de iconom stavrofor li s-a acordat părintelui Viorel-Robert Barbu şi părintelui Iulian-Florin Scuturoiu. De asemenea, Patriarhul României a oferit Diploma de onoare „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ mai multor binefăcători ai sfântului lăcaş: George Dincă, dr. Petru Calistru, prof. univ. dr. Bogdan Voiculescu, prof. univ. dr. Ştefan Birică, Marinela Cărămidă şi Nicoleta Stroe. Preafericirea Sa a mai dăruit părintelui paroh Gheorghe Zaharia un nou antimis pentru Sfântul Altar şi un set de cărţi religioase pentru biblioteca parohială.