Vindecare în Hristos şi pregustarea Raiului ceresc

În Taina Sfintei Euharistii omul cel nou, câştigat prin Jertfa Crucii, se face uşor şi "poate zbura pe norii cerului în întâmpinarea Mântuitorului Hristos". Cel care se hrăneşte din această "pâine duhovnicească se face vultur care ajunge în Rai". În viziunea Sfântului Efrem Sirul, "Pâinea Vieţii" ia locul pâinii nedospite a azimei, iar Mielul înlocuieşte animalul jertfit în luna lui Nisan. "La Cina cea de Taină Hristos S-a jertfit pe Sine Însuşi, înaintea răstignirii Sale pe Cruce". Acest aspect, deosebit de important în iconomia mântuirii, este analizat de Părinte în contextul convingerilor sale tipologice: "Acelaşi Hristos în foişorul de sus/ S-a dat şi S-a împărţit tuturor./ Chiar dacă oamenii L-au omorât,/ El se junghiase deja cu propria Sa mână./Pe Cel junghiat cu propriile Sale mâini/ nebunii L-au răstignit pe Golgota./ Căci dacă El nu S-ar fi junghiat pe Sine ca simbol/ ei nu l-ar fi putut omorî cu adevărat" (Imnele Azimelor 48, 41-48, trad. diac. Ioan Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2010).

Finalitatea vindecării noastre în Hristos este asociată de Sfântul Părinte cu recuperarea Paradisului pierdut. Prezenţa Mântuitorului în lume, pentru a-i îmbrăca pe urmaşii lui Adam cu haina slavei Sale dumnezeieşti, este experiată de cel credincios în apa Botezului, acolo unde "umanitatea restaurată nu mai este legată de Pomul vieţii pentru că aici, pe pământ, în viaţa tainică a Bisericii, omul trăieşte o pregustare a Raiului ceresc".