Violenţa şi nonviolenţa, dezbătute la Betleem

Universitatea din Betleem a fost aleasă în acest an pentru a găzdui a treia Conferinţă Religioasă Internaţională. Temele principale ale conferinţei au fost "Violenţa, nonviolenţa şi raportul acestora cu religia". Fouad Twal, Patriarhul latin al Ierusalimului, a rostit alocuţiunea inaugurală şi a rezumat punctele-cheie ale tematicii abordate, evidenţiind în mod special şi aspectele religiei islamice care îndeamnă la pace şi respectarea celorlalte religii importante.

În debutul discursului său, Patriarhul Fouad Twal a subliniat faptul că "toate religiile pot fi identificate în mod special prin principiile interioare şi mesajul divin care cere blândeţe, dragoste şi toleranţă". Cu toate acestea, Patriarhul Twal a recunoscut faptul că, în cursul veacurilor, diferitele religii nu au fost scutite de anumite acte violente suferite, dar şi de momente în care ele însele au îndemnat la persecuţii crunte. Pentru a ilustra această afirmaţie, Fouad Twal a oferit trei exemple majore: invazia arabă a Spaniei şi a nordului Africii, între secolele VII-X; instituţia Inchiziţiei spaniole (în special în perioada secolelor XV-XVI), precum şi exemplul războiului civil petrecut în Algeria în cursul secolului al XX-lea. Ultimul exemplu este de tristă amintire pentru religia musulmană, având în vedere că peste 200.000 de aderenţi au fost ucişi de alţi membri sub pretextul renegării propriei credinţe. În continuare, Patriarhul Twal a evidenţiat că religia şi misiunea ei certă trebuie diferenţiate de diversele persoane care încearcă să le susţină prin mijloace strict omeneşti. Tipurile de violenţă şi definirea nonviolenţei Patriarhul Twal a subliniat şi necesitatea unei distincţii a adevăratei păci şi nonviolenţei: "Absenţa războiului nu înseamnă că dispunem de pace, la fel cum absenţa violenţei nu generează automat linişte. Nu există drumuri spre pace şi nonviolenţă în acest loc, dar, cu toate acestea, pacea este calea dorită". În continuare, el a interpretat violenţa din mai multe puncte de vedere. Astfel, violenţa politică "presupune uzul forţei în căutarea puterii absolute, în timp ce nici demnitatea naţională sau vreo persoană proeminentă din punct de vedere social nu o pot stăvili. Acest tip de violenţă nu este determinată de propria conştiinţă sau de frica de Dumnezeu". Pe de altă parte, violenţa economică "reprezintă o cauză de bază pentru începerea unui război care poate determina soarta unei naţiuni. Aceasta nu este cu nimic mai bună decât violenţa politică". Ultima categorie a violenţei este cea implantată prin comportament şi moştenire. "Aceasta se manifestă prin întregul comportament şal unei persoaneţ, prin tratamentul aplicat celorlalţi şi prin reacţia prin cuvinte şi acte vulgare la diverse evenimente cotidiene." După exprimarea acestor consideraţii privind tipurile de violenţă, Patriarhul Twal a definit şi nonviolenţa: "Unii consideră nonviolenţa drept un comportament civilizat susţinut de o forţă inerentă persoanei şi o voinţă puternică de realizare a acestuia într-un mod concret. Nonviolenţa este o alegere şi o luare de poziţie. Ea reprezintă un plan de acţiune care îşi propune să elimine orice reacţie violentă şi presupune o atitudine pozitivă atât în controlul de sine, precum şi în faţa unor condiţii dificile neaşteptate. Rezultatele nonviolenţei sunt abilitatea de a transforma slăbiciunea în putere, credinţa într-o certitudine şi posibilitatea de a avea active atât propria conştiinţă, cât şi stima de sine."