Vitamina C şi rolul său în alimentaţie

▲ Vitamina C este de o importanţă capitală pentru organism, intervenind în fenomene de oxido-reducere ▲ Este antiinfecţioasă, tonifiantă, participă la distrugerea toxinelor, la folosirea fierului, la acţiunea glandelor suprarenale, influenţează funcţionarea tiroidei şi menţine rezistenţa capilarelor ▲

Carenţa în vitamina C duce la scorbut, boala de odinioară a marinalor, a exploratorilor, a soldaţilor izolaţi, care se hrăneau exclusiv cu conserve. Afecţiunea se caracterizează prin ulceraţii şi prin hemoragii gingivale, dezgolirea dinţilor, respiraţie urât mirositoare, căderea părului şi a unghiilor. Pielea ajunge să se usuce şi este marcată, pe trunchi şi pe membrele inferioare, de pete galbene, verzi şi roşii. Genunchii se umflă, muşchii devin rigizi, respiraţia devine anevoioasă, oasele se demineralizează, iar la nivel dentar apar cariile. Echimozele se întind şi dau loc hemoragiilor, uneori mortale. Această boală nu se mai manifestă în zilele noastre, dar sunt întâlnite unele forme latente, cauzate de greşelile de alimentaţie (insuficienţa crudităţilor, abuzul de conserve), organismul fiind capabil să păstreze în rezervă o cantitate importantă de vitamina C. Această vitamină este întâlnită în toate vegetalele proaspete, dar se găseşte, cu precădere, în varză, roşii, pătrunjel, asmăţui, tarhon, grapefruit, în fructele acide, în castane, în fructul măceşului şi în polen. Este absentă în leguminoasele uscate (fasole, linte, bob), în migdale, nuci, alune şi cereale. Apare, totuşi, în procesul de germinare a seminţelor, iar în Extremul Orient se consumă din belşug în fasole, mazăre şi soia încolţite. Încolţirea se obţine înmuind seminţele timp de o oră în apă, scoţându-le şi lăsându-se două sau trei zile într-o farfurie acoperită cu o cârpă umedă. Vitamina C este indicată în scorbut şi în formele lui incipiente: hemoragii ale gingiilor, stomatite, afecţiuni ale sistemului osos, tulburări ale coagulării sanguine, în maladiile infecţioase de toate felurile, în stările de surmenaj fizic şi intelectual, în convalescenţe, sarcină, alăptare, în alergii, în intoxicaţii diverse şi medicamentoase, în anumite dermatoze (psoriazis). Unii autori au semnalat că vitamina C în doze mari provoacă o scădere importantă a colesterolului în exces. Doza zilnică de vitamina C necesară este variabilă. Pentru un sugar doza recomandată este de 30 mg, la copilul cu vârste cuprinse între 1-14 ani, de 30-90 mg. Până la 20 de ani organismul cere 100 mg, apoi nevoile scad, pentru a se stabili în jurul a 75 mg, exceptând anumite stări: oboseală fizică sau intelectuală, sarcină, alăptare, maladii infecţioase, intervenţii chirurgicale, cazuri în care este necesară o cantitate de 150-200 mg pe zi şi uneori mai mult. La 100 g, măceşul conţine 400-1.500 mg (1,50 g) de vitamina C, coacăzul negru 100-400 mg, portocala şi grapefruitul 50-100 mg, lămâia, castana circa 50 mg, spanacul 40-80 mg, varza 30-100 mg, cartoful 10 mg.