Vizită de lucru a ambasadoarei Albaniei la Patriarhia Română

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop‑vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a primit‑o marți, 28 iulie, în vizită de lucru, pe Excelența Sa Enkeleda Merkuri, ambasadoarea Republicii Albania la București. Întâlnirea a avut loc la Palatul Patriarhiei.

La finalul întâlnirii, ambasadorul Enkeleda Merkuri ne‑a oferit câteva detalii cu privire la temele abordate: „Așa cum am menționat și în cadrul întâlnirii mele cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, dorința de a accentua relațiile dintre statul albanez și România se bazează foarte mult pe legăturile religioase și culturale dintre cele două state. Bineînțeles, acestea au la origini o înțelegere foarte bună, începând cu secolele al 17‑lea și al 18‑lea, între cele două popoare. Am avut ocazia să‑i prezint Preasfinției Sale și câteva documente de arhivă care dau mărturie despre relațiile foarte bune dintre Biserica Ortodoxă a Albaniei și Biserica Ortodoxă Română, mai ales în ceea ce privește înființarea școlilor teologice din Albania. De aceea, consider că aceste relații culturale și teologice foarte vechi trebuie întreținute prin proiecte și activități comune, iar astăzi am încercat să propunem mai multe astfel de activități”.

La rândul său, Episcopul‑vicar patriarhal a ilustrat câteva dintre legăturile istorice dintre cele două popoare și a oferit exemple concrete privind posibilele proiecte comune: „Este una din multele întâlniri pe care le‑am avut cu Excelența Sa. Doamna ambasador este foarte interesată de intensificarea legăturilor academice și spirituale dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă a Albaniei. Dânsa face parte dintr‑o familie mixtă, cum sunt foarte multe în Albania, musulmană și creștină, dar este foarte apropiată de Biserica Ortodoxă și, ținând cont de importanța poporului român și a Bisericii noastre în dobândirea independenței Albaniei și a organizării noului stat albanez și a Bisericii sale, dorește o intensificare a legăturilor manifestată mai ales în plan academic. A propus un schimb de studenți sau posibilitatea oferirii accesului în arhivele din România, pentru studierea relațiilor dintre popoarele noastre, pentru teologi și istorici albanezi, știut fiind faptul că mișcarea de emancipare albaneză de sub suzeranitatea otomană a fost organizată aici, la București, unde au și apărut primele școli albaneze și unde a fost creat alfabetul albanez, scriindu‑se în această limbă manuale, cărți de rugăciune și așa mai departe. Biserica noastră, după proclamarea statului albanez, a susținut organizarea Bisericii Albaniei prin vizite de ierarhi, primul Patriarh al României implicându‑se personal în lucrul acesta. Din acest motiv, arhivele noastre, mai ales arhiva Sfântului Sinod, conțin probabil documente referitoare la aceste colaborări. De asemenea, s‑a pus problema pelerinajelor. Există deja agenții de turism albaneze care duc grupurile de turiști români la obiective religioase ortodoxe precum mănăstiri sau muzee de artă bisericească, dar se dorește o colaborare în privința pelerinajului creștin, care diferă substanțial de turismul profan, întrucât grupurile de pelerini sunt însoțite de teologi, de preoți care au o posibilitate mult mai mare de a‑i introduce pe pelerini și pe turiști în lumea spirituală și artistică de tradiție răsăriteană, bizantină. De asemenea, se dorește un schimb la nivel muzeal, în sensul găzduirii unor expoziții de icoane. Ideea este de salutat, întrucât în general românii erau convinși că în timpul regimului comunist albanez, cel mai dur dintre toate regimurile comuniste, toată bogăția trecutului creștin din Albania fusese ștearsă. Însă au fost recuperate o mulțime de astfel de obiecte de patrimoniu bisericesc, iar doamna ambasador ne‑a prezentat mai multe imagini dintr‑un astfel de muzeu de obiecte creștine. Acest lucru arată că, în toți Balcanii, unitatea artistică ortodoxă a fost o realitate. Chiar dacă s‑au impus mai multe școli de pictură, toate sunt inspirate din tradiția medievală bizantină. Acest lucru arată că, deși suntem organizați în Biserici autocefale, avem întreagă și comună bogăția noastră spirituală și artistică”.