Voi sunteţi purtători ai duhului civilizaţiei creştine!

Lumea, în general, şi România dimpreună cu ea se manifestă din ce în ce mai puţin ca o lume creştină, ca o Românie creştină. Nimic sau aproape nimic din ceea ce se arată pe micul ecran, în supermarketuri sau pe străzile marilor oraşe nu prezintă semnul prezenţei civilizaţiei creştine. Doar turlele bisericilor contrazic întrucâtva această stare de fapt.

Dincolo de această constatare de suprafaţă, există România tăcută, România profundă, România creştină. Hramurile din mănăstiri şi viaţa monahală, în general, efervescenţa vieţii parohiale în multe locuri, adunările creştine de tineret şi pelerinajele dau mărturie despre România creştină, cea care se încăpăţânează să reziste, presată fiind de cântul sirenei celei purtătoare de păgânătate.

Valul de pelerini care se revarsă spre racla Sfintei Parascheva de la Iaşi constituie mărturia cea mai clară că, din adâncuri, România creştină se manifestă şi la suprafaţă, dând mărturie şi izvodind nădejde că duhul civilizaţiei creştine nu a dispărut cu totul. Zeci de mii, sute de mii de pelerini se pun în mişcare la mijloc de octombrie, în fiecare an, pentru a fi, preţ de câteva secunde, aproape de Cuvioasa. Ce se întâmplă în sufletul lor? Ce doruri îi animă? Ce durere sau bucurie au în inima lor? Singur Dumnezeu cunoaşte starea fiecăruia şi gândul tuturor în demersul civilizaţional creştin în care se înscriu.

Pe lângă sutele de mii de pelerini prezenţi la Iaşi în aceste zile, milioane de creştini din România, Serbia, Bulgaria sau din alte zone ale lumii se altoiesc pe aceleaşi ramuri de cinstire a Sfintei Parascheva.

Pelerinii veniţi la Sfânta şi cei aflaţi în duh împreună cu ea formează un impunător alai, o impresionantă cavalcadă, o sacră procesiune de cinstire a sfinţilor şi de mărturie a unui neam care tinde, în adâncurile sale, să rămână creştin.

Corul pelerinilor, prin graiul lor, prin tăcerea lor, prin răbdarea şi nădejdea lor, prin rugăciunile şi obolul lor de dărnicie, aduce slavă lui Dumnezeu şi cinstire sfinţilor Lui. Este mărturia clară a faptului că duhul civilizaţiei creştine n-a dispărut din această ţară. Este o stare de spirit care înveşmântează multe suflete, întăreşte multe inimi şi luminează multe minţi.

Chipul luminos al Sfintei Parascheva şi duhul Brâncovenilor, prezent la Iaşi şi prin sfintele moaşte ale Voievodului Martir Constantin, întăresc determinarea multor români de a rămâne statornici în modul creştinesc de a fi, de a concepe viaţa şi moartea, de a înţelege rostul existenţei lor, a Bisericii şi a Neamului.

Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi pelerinii care se pregătesc să îşi înceapă călătoria spre Iaşi!

Sfânta Parascheva şi Sfinţii Brâncoveni să le îmbrăţişeze tuturor sufletele însetate de Dumnezeu şi să-i poarte pe toţi în rugăciune către tronul Preasfintei Treimi.

Teofan,

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei