Volum omagial în cinstea mitropoliţilor Firmilian şi Nestor
Editura „Mitropolia Olteniei“ şi-a îmbogăţit colecţia publicistică printr-o nouă apariţie valoroasă, intitulată sugestiv „Teologie şi slujire pastorală în viaţa şi opera mitropoliţilor Firmilian Marin şi Nestor Vornicescu“. Lucrarea este tipărită cu binecuvântarea IPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, şi însumează 355 de pagini.
În contextul împlinirii a 75 de ani de la înfiinţarea Mitropoliei Olteniei, Editura „Mitropolia Olteniei“ a scos la lumină un volum omagial de evocări, studii şi articole despre viaţa şi lucrarea a doi dintre cei mai de seamă mitropoliţi olteni, Firmilian şi Nestor. Această valoroasă lucrare nu s-ar fi împlinit fără sprijinul Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman“, care a asigurat costurile de tipărire. În definitivarea proiectului s-a alăturat şi Editura „Cetatea de Scaun“ din Târgovişte.
Evocări, studii, articole, restituiri, repere bibliografice
Dragostea pentru cei doi vlădici olteni a prins viaţă în paginile volumului omagial, prin însemnări de suflet, completate de studii şi analize istorice şi teologice, documentare, bibliografii şi nu în cele din urmă restituiri ale unor texte pecetluite odinioară cu semnătura vrednicilor înaintaşi. Între semnatarii acestui nepreţuit „memento“ s-au numărat: academicienii Dan Berindei, Nicolae Dabija sau Victor Crăciun, scriitorul Marian Barbu sau muzicologul Alexandru Racu, diacon şi dirijor al coralei Paraclisului „Madona Dudu“ din Craiova. Tot aici amintim şi pe protosinghelul Vladimir Dărândă, eclesiarhul Catedralei Mitropolitane din Craiova, sau pe preotul profesor Ioan Ioanicescu. Multitudinea ideilor şi totodată pastelul de gând şi amintire dă viaţă primei părţi din prezenta lucrare, intitulată simplu „Evocări“.
În cea de-a doua parte, cititorul este introdus, prin prezentări de ţinută academică, în concretul împlinirilor pastoral-misionare sau cărturăreşti, desprinse din prinosul lucrării celor doi vlădici olteni. Sub valenţele unor analize de cele mai multe ori istorice, au consemnat: Preasfinţiţii Nicodim, al Severinului şi Strehaiei, şi Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. Rubrica este de asemenea completată prin câteva nume de rezonanţă în teologia românească actuală şi nu numai: pr. prof. dr. Constantin Pătuleanu, pr. lect. dr. Adrian Ivan, pr. lect. dr. Sergiu Popescu, pr. lect. dr. Adrian Boldişor, pr. lect. dr. Ion Reşceanu, dr. Toma Rădulescu şi dr. Tudor Nedelcea etc.
Cea de-a treia parte a volumului face dovada pregătirii cărturăreşti deosebite a ierarhilor noştri. Sunt puse laolaltă, ca prinos de recunoştinţă, câteva din sutele de pagini pe care le-au însemnat odinioară în cărţile, studiile sau articolele publicate. Primul dintre ele aparţine Mitropolitului Firmilian Marin, fiind în fapt cuvântul rostit la „solemnitatea canonizării Sfântului Calinic de la Cernica“ (pp. 311-314). Cel de-al doilea poartă semnătura Mitropolitului Nestor Vornicescu, restituind cititorului discursul său la „solemnitatea canonizării Sfântului Ierarh Petru Movilă“ (pp. 315-323).
Ultimele pagini din lucrare însumează o listă completă a însemnărilor celor doi ierarhi. Cele două bibliografii sunt întocmite de dr. Toma Rădulescu (pentru Mitropolitul Firmilian) şi de pr. lect. dr. Nicolae Răzvan Stan (pentru Mitropolitul Nestor).
„Împlinirile lor sunt vii şi luminoase pentru orice cleric şi credincios român“
Din acest frumos medalion de amintiri nu putea să lipsească însemnarea IPS Părinte Irineu, urmaş al celor doi vlădici în scaunul de Mitropolit al Olteniei. Valoroasa contribuţie a Părintelui Mitropolit se găseşte aşezată în deschiderea lucrării (pp. 7-12), concretizându-se într-un consistent şi totdată călduros „Cuvânt înainte“. „Prinosul de recunoştinţă pe care îl aducem celor doi iluştrii înaintaşi ai noştri, mitropoliţi ai Olteniei, Firmilian şi Nestor, are ca temei cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care ne spune: «Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa» (Evrei 13, 7). Exemplul lor de viaţă pastorală şi cultură este cea mai frumoasă imagine prin care ne putem evalua existenţa noastră creştină în această misiune încredinţată nouă de Mântuitorul Hristos, Arhiereul cel veşnic. Chipurile acestor «bărbaţi iluştri» ai Bisericii Olteniei şi neamului nostru străbat timpul şi spaţiul, faptele şi împlinirile lor fiind vii şi luminoase pentru orice cleric şi credincios român. Au rămas memorabile până în ziua de astăzi învăţăturile şi faptele lor pilduitoare, pline de înţelesuri duhovniceşti. Rânduiţi de Dumnezeu în lucrarea sfântă a Bisericii şi a patriei noastre, ei au adus cu prisosinţă contribuţia la împlinirea chemării lor arhiereşti pentru care au fost învestiţi de Duhul Sfânt în această treaptă înaltă. Încă de la începutul activităţii lor pastorale, ei au lucrat cu iscusinţă vrednică de laudă, semănând cuvântul lui Dumnezeu, cu timp şi fără timp, în inimile preoţilor, monahilor şi credincioşilor olteni. Fără să uite grija faţă de «casa Domnului», ei au ridicat biserici şi mănăstiri, pecetluindu-le în tradiţia ortodoxă a vechilor rânduieli bisericeşti şi monahale. Cu toate că grija de turma încredinţată lor a fost o activitate de căpetenie, totuşi fericiţii noştri înaintaşi n-au uitat să vegheze la buna rânduială a învăţământului teologic din Mitropolia Olteniei. Pe toate le-au făcut şi le-au împlinit spre slava lui Dumnezeu, ascultând de sfatul pastoral al Sfântului Apostol Pavel: «Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura» (II Timotei 4, 2). Astăzi, cu ajutorul Milostivului Dumnezeu, toţi clericii, monahii şi credincioşii din Oltenia se împărtăşesc din ostenelile lor, «mulţumind cu bucurie Tatălui Celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, întru lumină» (I Coloseni 1-12). La ceasul de rugăciune pentru ei şi de aducere aminte, se cuvine să facem un popas şi să însemnăm, cu alese sentimente de preţuire, elocventele fapte şi pilduitoarele învăţături ale lor, presărate de-a lungul timpului în Ortodoxia românească“ (p. 7).