Voluntarii Pro Vita au descoperit secretul mulţumirii

Energia lor ia forma ajutorului pe care-l îndreaptă necondiţionat către aproapele. Împărtăşesc aceeaşi dorinţă de trăire frumoasă şi-i invită pe toţi să se hrănească din ea. Sunt oameni care caută să risipească neajunsuri şi se mulţumesc cu zâmbete. 

 

Voluntarii Pro Vita şi-au luat angajamentul să protejeze şi să cultive viaţa, să salveze copii nenăscuţi şi să caute bucuria în fapte. Vorbind cu înflăcărare despre misiunea lor, aşa am cunoscut o parte din voluntarii Pro Vita. 

O mână de tineri pe al căror chip stă zugrăvită mulţumirea şi care găsesc în fiecare clipă motive de a merge mai departe, voluntarii împart gând bun tuturor şi deschid uşi spre noi existenţe. Ultimul eveniment organizat, Zilele Pro Vita, a fost un moment în care, încă o dată, ne-au arătat cât de important este voluntariatul în cadrul acestui departament. 

 

Şi-au început activitatea în anul 2011, ca parte a Sectorului de misiune, statistică şi prognoză pastorală din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. De atunci au oferit sprijin în trei domenii de activitate. 

 

Otilia Serdenciuc, referent în cadrul organizaţiei şi responsabil al Programului Familia („Sfântul Stelian“) dă mărturie despre strădaniile colegilor săi: „Urmărim trei direcţii: salvarea, protejarea şi cultivarea vieţii. În fiecare direcţie am încercat să dezvoltăm anumite proiecte. Proiectul CIP (Centrul de informare şi prevenţie) are ca scop prevenirea avortului, «Praesidio» (Centrul social pentru femeile însărcinate aflate în dificultate) urmăreşte ajutorarea mamelor şi «Sfântul Stelian» (Program de solidaritate pentru familia cu mulţi copii), un program în cadrul căruia sunt înscrise 149 de familii care au peste opt copii, de pe raza Arhiepiscopiei Iaşilor. De exemplu, acum susţinem în şcoală o fată din Botoşani a cărei familie nu are posibilitatea să o facă. Ne îngrijim de tot, educaţie, mâncare, haine şi chiar meditaţii“. Pentru Otilia, Pro Vita înseamnă şansa pe care o poţi da celuilalt. „Voluntarii noştri se împlică în activităţi specifice. Sunt medici de specialitate, medici de familie, dar şi doamne în vârstă sau elevi de liceu. Noi suntem deschişi şi primim pe oricine doreşte. Un număr de douăzeci şi cinci de voluntari sunt mereu activi şi alţi treizeci activează în funcţie de cum le permite timpul lucrează pro bono“, a mai adăugat Otilia. 

Părintele Radu Brânză, coordonator al departamentului, îşi iubeşte voluntarii: „Eu îi iubesc pe toţi, tineri sau bătrâni. Suntem ca o familie. În timpul în care îi vedeţi pe aceşti tineri participând la organizare, sunt bunicuţe acasă care împletesc ciorapi, fac mănuşi sau fulăraşe pentru copilaşi. Asta este tot o formă de voluntariat“. 

 

Voluntariatul este pilonul de rezistenţă al activităţii. „Numai la hramul Cuvioasei Parascheva am avut peste 70 de voluntari care au fost acolo tot timpul. La mine în familie totul este Pro Vita, ziua, noaptea, în timpul liber sau în timpul în care suntem ocupaţi. Între a sta degeaba şi a munci pe degeaba, noi preferăm să muncim pe degeaba, pentru că munca în sine aduce o mulţime de beneficii. La noi e ca la «Junimea». Intră cine vrea, rămâne cine poate, pentru că dorim să se păstreze un standard de activitate. Încercăm să nu se dilueze mesajul. Braţele noastre sunt mereu deschise“, a adăugat părintele. 

 

În cazul unei organizaţii non profit, venitul nu este un aspect de neglijat. „Noi încercăm să nu stăm cu mâna întinsă, ci să ne realizăm singuri propriul ban, să înmulţim ce ne vine din partea Mitropoliei. De aceea, desfăşurăm activitate de fundraising sau chiar activitate de handmade cu vânzare“. 

 

Mai mult decât atât, părintele coordonator ne mărturiseşte că planurile pentru viitorul Pro Vita sunt multe: „Visăm la un eveniment dedicat doar bărbaţilor. Avortul este pus doar pe umerii femeii, care suportă acest proces dureros şi ia pe umerii ei toată responsabilitatea. De multe ori, bărbatul este pe nicăieri. Statistic vorbind, cele mai multe avorturi le fac barbaţii. Pe de o parte, ei sunt ginecologi, pe de altă parte, ei pun presiunea morală. Bărbatul din umbră este, de multe ori, cel care o împinge pe femeie în faţă“.

Oamenii Pro Vita caută surâsuri uitate. Oferă dragoste, timp, dăruire şi cer zâmbete. Schimbul este echitabil, iar mulţumirea vine din ambele părţi. Faptele devin o moştenire vie de exemple. Cheia înţelegerii unui astfel de angajament stă în puterea de a oferi ajutor fără a pune vreo condiţie. 

 

Elena Crăciun, voluntar din 12 februarie 2012, şi-a dorit tot timpul să oprească pe cineva de la avort. „Am trei copii, doi dintre ei la grădiniţă. În ultimele luni, trei ore pe zi le dedic activităţii. A face voluntariat este un angajament şi un ataşament, şi dacă ne aflăm şi sub binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit, pentru mine e un confort psihic şi mă determină să acord şi mai mult timp“. Asemeni ei sunt şi ceilalţi, exemple ale inimilor deschise să cultive viaţă. 

 

Voluntarul Pro Vita pune stavilă nepăsării şi ridică naşterea de prunci la adevărata ei valoare, de bogăţie. Secretul său e acela al căutării de mulţumire în binele aproapelui.