Zi de sărbătoare în Patriarhia Română
Ieri, 30 septembrie 2013, a fost zi de sărbătoare în Patriarhia Română. 21 de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reprezentanţi ai autorităţilor de stat, centrale şi locale, personalităţi ale vieţii publice româneşti, membri ai Permanenţelor Consiliului Naţional Bisericesc şi ai Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, clerici şi mireni s-au rugat şi I-au mulţumit lui Dumnezeu pentru toată facerea de bine şi milostivirea revărsate asupra Bisericii Ortodoxe Române în cei şase ani de slujire rodnică ai Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
Sfânta Liturghie din Catedrala patriarhală a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de soborul ierarhilor, preoţilor şi diaconilor, iar la final a fost oficiată slujba de Te Deum. Momentul aniversar în cadrul căruia au fost prezentate mesajele de felicitare a avut loc în Sala „Europa Christiana“ din Palatul Patriarhiei.
Evenimentul aniversar a început cu săvârşirea Sfintei Liturghii în Catedrala patriarhală de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de ierarhi, preoţi şi diaconi. Din soborul de ierarhi au făcut parte: IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, IPS Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, IPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, IPS Timotei, Arhiepiscop al Aradului, PS Lucian, Episcopul Caransebeşului, PS Sofronie, Episcopul ortodox român al Oradiei, PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, PS Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, PS Galaction, Episcop al Alexandriei şi Teleormanului, PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, PS Visarion, Episcopul Tulcii, PS Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, PS Daniil, Episcop-locţiitor al Episcopiei Daciei Felix, PS Siluan, Episcopul ortodox român al Ungariei, PS Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, PS Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, PS Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.
În cadrul Sfintei Liturghii, părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale, a rostit rugăciunea de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în cel de-al şaselea an de slujire patriarhală. După Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a oficiat slujba Te Deum-ului de mulţumire pentru toată facerea de bine primită de la Dumnezeu. Răspunsurile liturgice la sfintele slujbe au fost date de către Corala „Nicolae Lungu“ a Patriarhiei Române şi de Grupul psaltic „Tronos“ al Catedralei patriarhale.
Înainte de Polihroniu, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Teofan a rostit un cuvânt omagial în numele ierarhilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În cuvântul de răspuns, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit lui Dumnezeu pentru cei şase ani de slujire ca Întâistătător al Bisericii noastre. De asemenea, Preafericirea Sa a mulţumit tuturor celor care s-au rugat în Catedrala patriarhală.
„Toate lucrările pe care le realizăm la Patriarhie sau în eparhii se fac de către ierarhi împreună cu clerul, împreună cu mănăstirile, cu şcolile de teologie, cu protopopiatele, cu parohiile, cu credincioşii noştri care iubesc Biserica lui Hristos în mod sincer şi smerit şi o ajută în mod jertfelnic.
Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne ajută să realizăm o lucrare grea în anii aceştia, dar foarte necesară, poate cea mai necesară lucrare pentru poporul român, şi anume unirea libertăţii cu responsabilitatea. În anii de comunism ateu, de dictatură, ne întrebam: Oare cum vom dobândi libertatea? În anii de libertate, întrebarea este: Ce facem cu libertatea noastră? Ce ai făcut cu libertatea ta? Te-a apropiat de Dumnezeu mai mult sau te-a îndepărtat de Dumnezeu? Libertatea ta individuală şi socială te-a apropiat mai mult de semeni sau te-a îndepărtat de ei? Ai zidit sau ai pierdut timpul? Ai făcut bine sau l-ai omis, sau, mai jalnic, ai făcut rău? Marea provocare a noastră, a fiecăruia dintre noi care slujim Biserica lui Hristos şi poporul român, este această permanentă grijă de a îmbina libertatea cu responsabilitatea. Cu cât libertatea este mai mare, cu atât responsabilitatea este mai intensă. Acum nu mai putem da vina pe alţii că nu avem libertate“, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
În continuare, Preafericirea Sa şi-a exprimat bucuria că într-un timp foarte scurt s-a reuşit construirea de noi biserici, subliniind că în bisericile existente, inclusiv în cele noi, încap sub 10% din numărul credincioşilor. „În România de astăzi se construieşte mult acolo unde banii sunt folosiţi potrivit scopului lor. Unde banii nu sunt folosiţi pentru scopul fixat, nu se construieşte mult. Se construiesc multe biserici fiindcă se vede că banii credincioşilor sunt lucrători acolo unde ei doresc, şi anume doresc să recupereze timpul nefavorabil din anii comunismului când nu s-a dat voie să se construiască biserici în cartiere noi şi nici în sate, pentru că multe sate erau propuse pentru demolare sau comasare. Noi când construim biserici arătăm credinţă vie şi jertfelnică, dar şi faptul că banii sunt folosiţi corect. Aceasta este cea dintâi observaţie pe care trebuie să o facem, pentru că aceste biserici sunt o necesitate liturgică şi sunt expresii ale recunoştinţei şi ale bucuriei oamenilor credincioşi. Dacă nu au putut fi ctitori, ziditori de biserică în cei 45 de ani de comunism, decât foarte rar, cu câteva excepţii, acum se recuperează timpul ratat de atunci, şi aceasta ne arată că folosim libertatea după voia lui Dumnezeu. De asemenea, pe lângă biserici s-au construit o mulţime de aşezăminte, aproape 700 de instituţii social-filantropice, o mulţime de cabinete medicale şi chiar spitale ale Bisericii sau centre de diagnostic şi tratament. Paralel cu construirea bisericilor se desfăşoară o mulţime de activităţi educaţionale, social-filantropice şi lucrări care pun în evidenţă patrimoniul nostru cultural-religios. Când ne gândim care ar fi priorităţile, avem mari dificultăţi să ne dăm seama ce este mai important. Ştim că mai important este Sfântul Altar, căci de acolo vine lumina, de acolo vine binecuvântarea, de acolo vine ajutorul de la Dumnezeu, de acolo se sfinţesc toate. Pe aproapele trebuie să-l iubim ca pe noi înşine, ne spune Sfânta Evanghelie, însă pe Dumnezeu trebuie să-L iubim din tot sufletul, din tot cugetul nostru şi cu toată puterea sau tăria noastră. De ce? Pentru că dacă-L iubim pe Dumnezeu cu toată fiinţa, atunci în această iubire intră şi semenii noştri şi se sfinţesc. Dacă iubim pe Dumnezeu cu toată fiinţa, atunci se sfinţeşte şi iubirea faţă de părinţi, faţă de soţ sau soţie, faţă de copii, faţă de prieteni, toţi se binecuvântează şi se sfinţesc din relaţia cu Dumnezeu, din iubirea faţă de Dumnezeu. De aceea în popor se spune: «totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu»“, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
De asemenea, Patriarhul României a arătat importanţa Sfântului Altar şi a Bisericii în viaţa oamenilor şi a societăţii contemporane. „Altarul este în primul rând izvor de viaţă şi pregustare a vieţii veşnice din Împărăţia cerurilor. Toate se sfinţesc de la altar: activităţile din casă, cele de pe câmp, cele de la birou şi cele din uzină sau din orice domeniu de activitate. Toate se sfinţesc pentru cel care ţine legătura cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt. De aceea, nimeni şi nimic nu poate în lumea aceasta înlocui Biserica. Numai în Biserică se obţine iertarea păcatelor şi arvuna vieţii veşnice. Toate instituţiile care promovează o civilizaţie sunt importante, dar nici una nu poate înlocui Biserica, poarta cerului şi casa lui Dumnezeu. Biserica este cerul pe pământ ca pe noi pământenii să ne ridice în iubirea, bucuria şi slava Preasfintei Treimi. De aceea se sfinţesc multe biserici, pentru că poporul doreşte nu doar să trăiască în lumea aceasta până la mormânt, ci să trăiască veşnic. Cine crede în Dumnezeu este un om care s-a hotărât să trăiască veşnic, nu doar până la mormânt, potrivit făgăduinţei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care zice: «Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi» (Ioan 11, 25), chiar dacă va muri cu trupul, va trăi cu sufletul. Biserica este lăcaş de închinare, poarta cerului şi arvuna vieţii veşnice. «Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul», sau «Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi». De aceea ne bucurăm când se sfinţesc biserici în fiecare duminică. Clerul şi credincioşii sunt bucuroşi când ierarhul îi binecuvântează, deoarece nu-i binecuvântează cu binecuvântarea proprie, ci cu binecuvântarea lui Hristos, pe care arhiereul o transmite şi desigur preoţii hirotoniţi de arhierei“, a mai spus Preafericirea Sa.
La finalul cuvântului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit tuturor ierarhilor şi preoţilor care arată zel misionar şi dragoste faţă de Mântuitorul Iisus Hristos, monahilor şi monahiilor, tuturor celor din şcolile de teologie, precum şi autorităţilor de stat, centrale şi locale, care înţeleg cât de mare este rolul Bisericii în societate. Preafericirea Sa a arătat necesitatea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, întrucât actuala Catedrală patriarhală este neîncăpătoare. „În Legea cultelor se spune că toate cultele trebuie să fie factori ai păcii sociale. Dacă nu s-ar aduce pace prin rugăciune şi dacă nu s-ar aduce pace prin comuniune, am simţi viaţa ca un vid, chiar dacă este sistematizată. S-a spus despre postmodernism că este demolarea sistematică a fiecărui sistem, iar secularizarea este sistematizarea vidului spiritual, care nu poate fi pentru noi un ideal, ci o problemă, nu o soluţie. Noi, pentru că nu dorim să sistematizăm vidul secularizării, ci să sfinţim viaţa oamenilor, construim biserici şi cu ajutorul lui Dumnezeu vom construi şi Catedrala Mântuirii Neamului, care este o necesitate. Noi mulţumim celor care ne-au ajutat în toată activitatea noastră, în cea misionară, privind educaţia, şi în cea social-filantropică, privind ajutorarea săracilor, bătrânilor, bolnavilor, oamenilor singuri, precum şi tuturor ierarhilor care lucrează în diaspora română, astfel încât la ora actuală Biserica este cel mai mare ajutor dat românilor din străinătate pentru menţinerea identităţii, spriritualităţii şi comuniunii româneşti. Mulţumim tuturor celor care au contribuit până acum şi îi rugăm să contribuie în continuare la zidirea Catedralei Mântuirii Neamului, pe care unii o numesc acum, pe scurt, «Catedrala Naţională». Chiar dacă este numită «Catedrala Naţională», ea este una şi aceeaşi biserică şi noi avem speranţa că Dumnezeu ne va ajuta să terminăm toate bisericile începute.
Ne încurajează foarte mult eparhiile, care sunt mult mai înaintate decât Capitala în privinţa catedralelor. Am sfinţit catedrală mare, cu câţiva ani în urmă, la Arad, la Caransebeş. Au fost sfinţite catedrale în diferite părţi ale ţării. Această catedrală e frumoasă, dar este mică. Este ca o perlă, ca un giuvaier, dar neîncăpătoare. Să ne ajute bunul Dumnezeu să lucrăm cu bucurie, chiar dacă este greu, să lucrăm cu speranţă, chiar dacă sunt unele obstacole, şi să lucrăm cu dragostea pe care ne-o dăruieşte Hristos ca noi s-o arătăm faţă de Biserica Sa cea vie şi faţă de poporul român“, a mai arătat Patriarhul României.
Din partea ierarhilor Sfântului Sinod, a preoţilor şi a credincioşilor, IPS Mitropolit Teofan a oferit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o icoană a Maicii Domnului. De asemenea, din partea ostenitorilor Administraţiei Patriarhale, PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, a oferit două candele confecţionate în Atelierele Patriarhiei Române, care reprezintă rugăciunile de mulţumire aduse lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra Bisericii noastre, prin persoana Preafericirii Sale, dar şi recunoştinţa pentru lumina pe care Patriarhul României o răspândeşte prin cuvânt, prin scris şi prin faptele luminoase. Din partea slujitorilor Catedralei patriarhale, Patriarhul Bisericii noastre a primit un coş cu trandafiri. (Ioan Buşagă, Ştefan Sfarghie)