Zi de sărbătoare pentru Parohia Parcul Călărași din București

În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, 15 februarie 2026, biserica Parohiei Parcul Călărași din sectorul 2 al Capitalei a îmbrăcat haine de sărbătoare. În mijlocul credincioșilor adunați în rugăciune a poposit Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârșit slujba de sfințire a picturii restaurate din naosul și pronaosul lăcașului de închinare și Sfânta Liturghie. Bucuria comu­nității parohiale a fost sporită și de hirotonia întru preot a arhidiaconului Alexandru Briciu, slujitor al acestei biserici și redactor-șef al cotidianului Patriarhiei Române.

În urmă cu doi ani și jumătate, lăcașul de închinare bucureștean, ocrotit de Sfinții Împărați Constantin și Elena și de Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, a fost târnosit după lucrări de restaurare și înnoire, în urma pagubelor provocate de un incendiu care a afectat îndeosebi Sfântul Altar. În anii ce au urmat, în biserica Parohiei Parcul Călărași au avut loc lucrări de restaurare a veșmântului iconografic al naosului și pronaosului, de refacere a instalației electrice, de montare a unor noi policandre și de înnoire a unei părți din mobilierul bisericesc. Toate aceste realizări recente au fost încununate prin slujba de sfințire a picturii lăcașului săvârșită în dimineața zilei de duminică, la finalul slujbei Utreniei, de către Preasfințitul Părinte Episcop-vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul. 

După ce a binecuvântat veșmântul pictural înnoit al naosului și pronaosului prin ungere cu Sfântul și Marele Mir și prin stropire cu apă sfințită, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat teologia bogată a rugăciunilor rostite cu acest prilej: „În cadrul acestei slujbe, s-au citit două rugăciuni de sfințire a icoanelor care reprezintă chipuri ale Persoanelor dumnezeiești, ale Maicii Domnului, ale sfintelor puteri netrupești, ale sfinților proroci, Apostoli, mucenici, cuvioși, ierarhi și ale altor sfinți. În aceste rugăciuni am văzut o teologie foarte profundă în care ni se explică de ce, pe de o parte, Dumnezeu a interzis în Legea cea Veche reprezentarea și cinstirea oricărui chip din cele de pe pământ sau din ceruri, fiindcă în felul acesta posibilitatea poporului evreu de a aluneca în idolatrie era foarte mare, iar pe de altă parte, Dumnezeu a rânduit prin Moise ca acesta să construiască Chivotul Legii după chipul pe care l-a văzut în munte și în care a așezat Tablele Legii, năstrapa de aur și toiagul lui Aaron, toate prefigurări ale celor ce aveau să se întâmple în Legea cea Nouă. De asemenea, Dumnezeu a poruncit în Legea Veche să fie brodați pe pânza catapetesmei Cortului Mărturiei, iar mai târziu în Templul din Ierusalim, chipurile heruvimilor, care erau ființe cerești, netrupești, fiind cinstite așa cum li se cuvine. Întruparea și Nașterea Domnului reprezintă temeiul cel mai important al reprezentării Persoanelor dumnezeiești și a sfinților în icoane. (...) Dumnezeu Cel necuprins cu mintea, Cel nevăzut, mai presus de lumea materială, prin Nașterea Fiului Său S-a lăsat văzut. De aceea, mai târziu, Sfinții Apostoli le vor spune celor care au primit Evanghelia: «Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii, și Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă, ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă» (1 Ioan 1, 1-3). Atunci când Sfântul Apostol Filip îl roagă pe Învățătorul să Îl arate lor pe Tatăl, Mântuitorul îl mustră, zicându-i: «De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl» (Ioan 14, 9). Respectând aceste adevăruri descoperite nouă de Dumnezeu în Sfintele Evanghelii, reprezentăm și chipul Tatălui, și al Fiului, și al Duhului Sfânt. Chipul Tatălui Cel necuprins și neatins cu cugetul se poate reprezenta potrivit cuvintelor Mântuitorului, iar Duhul Sfânt a luat chip în mai multe rânduri în istoria mântuirii, fie sub forma porumbelului, la Botezul Domnului, fie sub chipul limbilor de foc la Pogorârea peste Sfinții Apostoli”.

De asemenea, ierarhul a vorbit despre caracterul didactic al picturii bisericești: „În aceste rugăciuni s-a spus, în mai multe rânduri, că privind icoanele de pe pereții unei biserici este ca și cum am citi în Scripturi. Deși există pericolul analfabetismului funcțional, toată lumea știe să citească și oricine poate avea o Scriptură în casă. Însă secole de-a rândul, marea majoritate a populației nu a avut posibilitatea de a urma școli. De aceea, încă de la începutul istoriei sale, Biserica a promovat imaginea și muzica, astfel încât, prin intermediul imaginilor sfinte și al cântărilor, acest proces de catehizare și de învățare a credincioșilor să se facă în mod firesc. Chiar și astăzi, când putem citi în Scripturi, toată lumea recunoaște impactul major al ima­ginii. Putem spune că Biserica a inventat, cu 2.000 de ani în urmă, puterea extraordinară a audio-vizualului pentru transmiterea adevărurilor de credință”.

În continuare, Preasfinția Sa, înconjurat de un sobor de clerici, a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în biserica parohială. Din soborul de slujitori care s-au rugat alături de ierarh au făcut parte: părintele arhimandrit Augustin Coman, consilier patriarhal; părintele lect. dr. Cosmin Pricop, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din București; părintele Mihai Cris­tian Popescu, protopop al Protoieriei Sector 2 Capitală; părintele asist. dr. Nicolae Giolu, parohul bisericii; părintele Emilian Vîlcu, secretar în cadrul Protoieriei Sector 2 Capitală; arhidiaconul Eugen Maftei, consilier eparhial, precum și alți slujitori.

După lecturarea Evangheliei duminicale (Matei 25, 31-46), Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat motivul pentru care evenimentul eshatologic despre care Mântuitorul Hristos a vorbit în mod deosebit în pasajul evanghelic citit în această zi va lua forma Înfricoșătoarei Judecăți: „Judecata pe care Mântuitorul a amintit-o în mai multe rânduri ne este arătată în această Evanghelie cu lux de amănunte. Ea este înfricoșătoare pentru că, de această dată, nu Îl mai vedem pe Iisus, Omul smerit, bătând cărările Țării Sfinte pentru a predica Evanghelia Împărăției și pentru a vindeca boala și neputința din popor, ci Îl vedem pe Împăratul lumii, pe Stăpânul universului, venind cu slavă multă înconjurat de toți sfinții Săi îngeri. Această priveliște este înfricoșătoare mai ales pentru cei a căror conștiință nu se află în regulă. Este înfricoșătoare și prin contextul în care va avea loc, adică după ce se vor petrece semne în soare, în lună și în stele, după ce puterile cerului se vor zgudui. După aceste evenimente cosmice, care sunt înfricoșătoare pentru orice om, va avea loc Judecata universală. Surprinzătoare și înfricoșătoare va fi și surpriza oamenilor, care vor fi cu toții judecați, când vom auzi că unii dintre noi L-au îmbrăcat pe Hristos, I-au dat apă, L-au hrănit, L-au vizitat când era bolnav sau în temniță, și aceștia se vor întreba când au făcut acestea, iar Dreptul Judecător va răspunde: «Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut». Atunci oamenii vor descoperi că Hristos Se ascunde tainic în fiecare om care are nevoie de ajutorul semenilor săi, fie că este bolnav, străin, orfan, văduv sau sărac. Criteriul ultim al Judecății universale este legea iubirii arătată în fapte. Mai vedem, din ceea ce ne spune Evanghelia de astăzi, că Mântuitorul nu pedepsește doar păcatul și nu răsplătește doar fapta bună, ci și binele pe care am fi putut să-l facem și nu l-am făcut. Când se adresează cu cuvinte îngrozitoare celor care au avut inima împietrită și n-au arătat dragoste, milă și ocrotire pentru cei mai mici frați ai Lui, adică pentru săracii și bolnavii lumii acesteia, vedem că ei vor fi pedepsiți pentru că au putut face bine acestor oameni, dar nu l-au făcut. Este de reținut mai ales faptul că pe cei din dreapta, care au arătat milă, compasiune și dragoste, îi va numi binecuvântații Tatălui Său și îi va invita să moștenească «Împărăția cea pregătită de la întemeierea lumii». Înțelegem de aici că Dumnezeu, când a zidit lumea, a zidit și Împărăția cea veșnică a iubirii Lui nemărginite pentru cei care Îl vor asculta. Omul a fost zidit de Dumnezeu pentru fericirea veșnică în Împărăția cea netrecătoare a iubirii Preasfintei Treimi”.

Darul preoției pentru un ostenitor al „Ziarului Lumina”

În continuare, la momentul liturgic rânduit, după Vohodul mare, Preasfinția Sa a săvârșit Taina Hirotoniei întru preot a arhidiaconului Alexandru Briciu, redactor-șef al cotidianului Patriarhiei Române, „Ziarul Lumina”, pe seama aceluiași lăcaș în care a slujit până în prezent, biserica Parohiei Parcul Călărași.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa l-a felicitat pe părintele Alexandru Briciu: „Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru că astăzi soborul acestei parohii a sporit cu un nou preot. După șapte ani de slujire ca diacon și arhidiacon la această parohie, părintele George Alexandru Briciu a primit astăzi harul sfintei preoții și ne bucurăm foarte mult, fiindcă este un om cu un suflet nobil, cu o pregătire teologică foarte bună, un om care se ostenește de 16 ani în redacția cotidianului Lumina și în alte ascultări în cadrul Publicațiilor LUMINA. Este un om care are o familie frumoasă, cu trei copii, o familie în care atmosfera din biserică este continuată și acasă. Binecuvântarea Domnului face ca exact în ziua în care a fost hirotonit ca diacon, acum șapte ani, tot în această biserică, să primească și darul preoției. Îi dorim din toată inima ca Dumnezeu să îi dăruiască lui și familiei sale multă sănătate, multă bucurie și frumoasă slujire aici, în atmosfera colegială pe care părintele paroh Nicolae Giolu o cultivă”.

Ordine și distincții

În semn de apreciere și recunoștință pentru activitatea pastoral-misionară desfășurată până în prezent și, în mod special, pentru efortul depus în realizarea lucrărilor de refacere și înfrumusețare a picturii bisericești, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a oferit, din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, mai multe distincții: Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru clerici a fost oferit părintelui paroh Nicolae Giolu, iar Ordinul Mitropolitan „Sfântul Ierarh Neofit Cretanul” pentru clerici a fost oferit preoților coslujitori Cristian Todireanu și Iulian Ignat. Totodată, părintele Alexandru Briciu a primit Diploma de onoare „Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României”. De asemenea, Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni” pentru mireni i-a fost înmânat lui Mircea Radu Gorgan, în timp ce Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru mireni a fost oferit lui Nicolae Coțofană, Sorin Mihai Korodi și lui Ionuț Birișiu. În același timp, Ordinul „Crucea Sfânta Maria Brâncoveanu” i-a fost acordat Nonei Magdalena Dumitru.

La rândul său, părintele paroh Nicolae Giolu i-a mulțumit Preasfinției Sale pentru slujire și binecuvântare, dăruindu-i, din partea comuni­tății parohiale, un buchet de flori și o frumoasă icoană a Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu, ctitorul Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a Parohiei Parcul Călărași. 

La final, Episcopul-vicar patriarhal a binecuvântat, prin stropire cu agheasmă, spațiul frumos împodobit cu icoane de la demisolul lăcașului de cult.