Ziua Culturii Naționale, serbată prin rugăciune în Capitală
În anul 2010, ziua nașterii marelui poet Mihai Eminescu, 15 ianuarie, a fost declarată Ziua Culturii Naționale, fiind sărbătorită anual prin manifestări religioase și culturale în toată țara. Această zi de mare însemnătate națională a fost serbată anul acesta în Capitală prin rugăciune, „poetul nepereche” fiind pomenit atât la Catedrala Patriarhală, cât și la locul său de înmormântare din Cimitirul „Șerban Vodă”-Bellu ortodox.
Ziua Culturii Naționale, sărbătoare celebrată în fiecare an pe 15 ianuarie, a fost stabilită de legislativul român prin Legea 238 din 7 decembrie 2010 cu scopul promovării culturii, artei și efortului academic. Data de sărbătorire statornicită este, în egală măsură, și o recunoaștere a locului marelui poet Mihai Eminescu între figurile marcante ale culturii și artei românești.
Anul acesta, cu prilejul zilei nașterii sale, „Luceafărul poeziei românești” a fost omagiat în Capitală prin mai multe slujbe de pomenire, săvârșite atât la Catedrala Patriarhală și în alte biserici bucureștene, cât și la Cimitirul „Șerban Vodă”-Bellu ortodox, acolo unde poetul și-a aflat odihna vremelnică în nădejdea învierii.
Pe Colina Bucuriei, la Catedrala Patriarhală, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie, în cadrul căreia au fost înălțate cereri și rugăciuni pentru odihna sufletului poetului Mihai Eminescu. După citirea pasajului evanghelic rânduit, al vindecării celor zece leproși, ierarhul a rostit un cuvânt în care a evidențiat învățăturile care se desprind din textul scripturistic.
La finalul Sfintei Liturghii din Catedrala Patriarhală, soborul de slujitori condus de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a săvârșit o slujbă de pomenire pentru Mihai Eminescu. Preasfinția Sa a rostit în încheiere un cuvânt de evocare a marelui poet, în care a arătat legătura acestuia cu Biserica și modul în care Biserica îl cinstește. „Poetul național Mihai Eminescu a venerat Biserica, atât ca lăcaș de închinăciune, cât și ca instituție, întrucât el a numit Biserica neamului, Biserica Ortodoxă, «mamă spirituală a poporului român». Aceste cuvinte îl definesc pe un om care a studiat mult și care a înțeles sensul istoriei, al unei zbuciumate existențe pe care el, cu întregul neam din care provine, a simțit-o cu o vibrație greu de egalat. De aceea, Biserica îi este recunoscătoare. Întâiul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, i-a închinat lui Eminescu cea dintâi teză elaborată, susținută ca teză de doctorat la Universitatea Regală din Budapesta, care vorbește despre viața și opera poetului nepereche. Sunt și alți fii ai Bisericii care au scris despre poetul Mihai Eminescu. În vremea noastră, un Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, a descoperit în arhiva Arhiepiscopiei Sibiului un document în limba maghiară care era tocmai această lucrare de doctorat a viitorului Patriarh Miron. Mitropolitul Antonie a tradus lucrarea și a tipărit-o împreună cu un comentariu. S-au adăugat apoi foarte mulți teologi care au comentat poeziile inspirate din cuvintele Sfintei Evanghelii”, a spus Preasfinția Sa.
Slujbă de pomenire la locul de vremelnică odihnă
Mihai Eminescu a fost pomenit în aceeași zi și în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite în biserica Cimitirului „Șerban Vodă”-Bellu ortodox de un sobor de preoți sub protia părintelui Gheorghe Dilirici, coordonatorul preoților slujitori în cimitirele de stat din București.
Apoi, la orele amiezii, la mormântul poetului încărcat cu flori și candele și străjuit de ramurile unui tei, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de clerici, din care au făcut parte părintele consilier eparhial Ștefan Zară de la Sectorul cultural și comunicații media al Arhiepiscopiei Bucureștilor; părintele consilier eparhial Alexandru Negoiță, de la Sectorul cimitire, monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor; părintele Florin Ionică, inspector eparhial în cadrul aceluiași sector, precum și alți slujitori, a săvârșit slujba Parastasului pentru marele poet.
La finalul slujbei de pomenire, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt în care a amintit faptul că Mihai Eminescu a manifestat un interes sporit în crearea operei sale pentru cuvintele Sfintei Scripturi și a lucrărilor Sfinților Părinți ai Bisericii: „Ne aducem aminte de trăirile înalte, de vibrațiile, credința, întrebările și marele ideal pe care le-a avut Eminescu. Cea mai înaltă formă de cinstire a lui rămâne rugăciunea în stare de evlavie. Ne aflăm aici continuând o veche tradiție, a celor care fiind slujitori ai Bisericii, slujitori ai literelor, savanți și oameni simpli, l-au simțit pe Eminescu ca al lor, un simbol, o aureolă sau, cum spunea Eugen Lovinescu, «o umbră de care nu putem scăpa». El a fost permanent o lumină. În vasta lui operă, Eminescu a făcut deseori referire la cuvintele Evangheliei. S-a referit și la marii Părinți ai Bisericii, la Sfântul Vasile, la Sfântul Nicodim Aghioritul, la Sfinții Mitropoliți ai Moldovei Dosoftei și Varlaam și la mulți alți slujitori ai cuvintelor și mai ales ai Cuvântului din care a citat. Eminescu căuta diferite ediții ale Sfintei Scripturi pe care le-a avut în biblioteca sa personală sau le-a dobândit pe când era bibliotecar la Iași”, a arătat Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.
La mormântul poetului, cu prilejul acestei zile de comemorare, a fost depusă o coroană de flori din partea Arhiepiscopiei Bucureștilor.