Ziua instituirii Sfintei Euharistii la Catedrala Patriarhală
„Paștele, instituit de Mântuitorul Iisus Hristos prin Euharistie, ne dăruiește posibilitatea ca să trecem de la păcat la sfințenie, de la viața amestecată cu stricăciunea la viața nestricăcioasă, de la viața amestecată cu suferința și cu moartea la viața veșnică și fericită din Împărăția cerurilor”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit ieri, 5 aprilie, la Catedrala Patriarhală din București. Preafericirea Sa a săvârșit în Sfânta și Marea Joi Sfânta Liturghie împreună cu Preasfințiții Părinți Varlaam Ploieșteanul și Ieronim Sinaitul, Episcopi‑vicari patriarhali.
În Sfânta și Marea Joi, dumnezeieștii Părinți au rânduit, urmând predaniilor Sfinților Apostoli și Sfintelor Evanghelii, spre prăznuire patru fapte însemnate, și anume: Spălarea picioarelor ucenicilor de către Domnul Iisus Hristos; Cina cea de Taină, adică încredințarea înfricoșătoarelor Taine; Rugăciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani; vinderea sau trădarea Mântuitorului Hristos de către Iuda Iscarioteanul. În această zi, potrivit tipicului Bisericii Ortodoxe, a fost săvârșită rânduiala Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare unită cu slujba Vecerniei zilei de vineri.
La Catedrala Patriarhală, după rostirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că Sfânta și Marea Joi este una dintre cele mai importante zile din an, întrucât ne arată binefacerile lucrării mântuitoare a Domnului Iisus Hristos, prin instituirea Sfintei Euharistii.
Spălarea picioarelor ucenicilor de către Domnul Iisus Hristos este o lecție duhovnicească pentru a-i învăța calea mai bună care duce la mântuire, la dobândirea vieții veșnice, și anume smerenia. Domnul Hristos i-a învățat smerenia deoarece ucenicii căutau întâietăți omenești și afirmarea egoistă a sinelui, și astfel le-a arătat că apropierea de Trupul și Sângele Domnului se face prin smerenie. „Spălarea picioarelor a fost o lucrare simbolică și ea se referă la o stare a sufletului, și anume la slujirea celor mai mici ca rang, ca importanță, și la arătarea iubirii smerite și milostive, binefăcătoare față de cei care sunt mai puțin importanți decât noi în ochii lumii. De la spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Biserica a învățat că pentru a ne apropia de Sfânta Euharistie, de Trupul și Sângele Domnului, este nevoie să ne spălăm sufletele. Domnul Hristos îi spune lui Petru: «Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci e curat tot» (Ioan 13, 10). Dacă omul este smerit, sufletul său se luminează, se curățește de păcatul mândriei. Toate păcatele sunt forme diferite ale păcatului iubirii de sine și mândriei”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Spălarea picioarelor se practică și astăzi, ca ritual, în anumite mănăstiri și catedrale, dar nu înainte de Cina cea de Taină, precum a fost în vremea Mântuitorului, ci după Sfânta Liturghie. În Biserica Ortodoxă, a explicat Preafericirea Sa, pregătirea stării de smerenie necesară pentru împărtășirea euharistică se face prin Taina Pocăinței, întrucât atunci ne spălăm sufletește și trupește de păcatele pe care le-am săvârșit prin lacrimile pocăinței, prin rugăciunile rostite înainte de spovedanie și prin cererile de iertare pentru păcate de la duhovnic. „Mântuitorul Iisus Hristos ne-a arătat că nu ne putem apropia de Jertfa Euharistică decât în stare de smerenie, pentru că smerenia însăși este o stare de jertfă a sufletului, de răstignire a egoismului din noi. E mai ușor să combați cu alții decât să lupți cu propriul tău egoism, cu propriile tale patimi și, de aceea, smerenia este o stare de răstignire a egoismului și o pregătire pentru a ne împărtăși din iubirea smerită, jertfelnică și milostivă a lui Hristos din Sfânta Euharistie”, a explicat Patriarhul României.
Paștele, trecere de la păcat la sfințenie
A doua realitate duhovnicească pe care ne-o prezintă Sfânta și Marea Joi este Cina cea de Taină. Această cină este denumită de „taină” sau „mistică”, nu pentru că ar fi fost secretă sau ascunsă, ci pentru că Domnul Hristos, folosind pâinea și vinul, le binecuvântează și le sfințește, devenind Însuși Trupul și Însuși Sângele Său. „Numele «Cina cea de Taină» vine de la neprevăzuta schimbare sau taină a transformării Paștilor iudaice în Paștele creștin. Cum s-a făcut transformarea? Mai întâi, Mântuitorul Iisus Hristos, cu anticipare, a prăznuit Paștele iudaic, și la sfârșitul mesei respective a introdus ceva cu totul nou, și anume Paștele Însuși Hristos. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune: «Paştile nostru, Hristos, S-a jertfit pentru noi» (1 Corinteni 5, 7). ş...ţ În Paștile iudaic era preînchipuit Hristos, de la Abel până la mielul pascal care se jertfea la templul din Ierusalim, cu prilejul Paștelui iudaic, toate au mers spre Hristos. Atunci, El, săvârșind Paștele iudaic, a instituit noul Paște, Sfânta Euharistie”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În continuare, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat diferența dintre Paștele iudaic și Paștele creștin, Paștele Euharistiei. „Deosebirea mare este că la Paștele iudaic se comemora eliberarea din robia Egiptului, trecerea prin Marea Roșie și mergerea spre pământul făgăduinței, spre Canaan. Era o trecere de la un punct geografic la un alt punct geografic; din Egipt prin Marea Roșie spre Canaan. În Paștele instituit de Hristos nu mai este o trecere de la un teritoriu la altul, ci este vorba de trecerea prin jertfă de la moarte la viață. Prin jertfa Sa, Hristos Domnul ne-a eliberat nu de robia Egiptului, ci de robia păcatului, a diavolului și a iadului, iar prin Înviere ne-a dăruit viață veșnică. De aceea, în noaptea de Paști cântăm că «de la moarte la viață și de pe pământ la cer ne-a trecut pe noi Hristos Dumnezeu». Prin aceasta înțelegem că Paștele, instituit de Mântuitorul Iisus Hristos prin Euharistie, ne dăruiește posibilitatea ca să trecem de la păcat la sfințenie, de la viața amestecată cu stricăciunea la viața nestricăcioasă, de la viața amestecată cu suferința și cu moartea la viața veșnică și fericită din Împărăția cerurilor. De aceea se numește «Cina cea de Taină» pentru că taina este necuprinsă cu mintea. Au văzut pâine, dar după ce a binecuvântat-o, ucenicii au văzut Trupul lui Hristos. Au văzut vinul, pe care L-a binecuvântat prin mulțumire, și au primit Sângele lui Hristos. Aceasta este marea taină, pe care niciodată nu o vom putea înțelege. Dar ne aduce bucurie nu înțelegerea cum pâinea și vinul devin Trupul și Sângele Domnului, ci de ce pâinea și vinul devin Trupul și Sângele Domnului? Pentru că Dumnezeu-Omul Iisus Hristos dorește să ne dăruiască iubirea Sa veșnică și viața Sa veșnică. Sfânta Scriptură nu explică niciodată cum se săvârșește o minune, ci de ce sau care este scopul ei. Deci, Hristos Domnul ne dăruiește prin Sfânta Euharistie viața Sa, ca viața Lui să devină viața vieții noastre. El ne dăruiește arvuna vieții veșnice. De unde știm noi? Din ceea ce a spus El în Evanghelia după Ioan: «Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică, Eu îl voi învia pe el în ziua de apoi» (Ioan 6, 54)”, a explicat Preafericirea Sa.
La Sfânta Liturghie din Joia Mare se sfințește un Agneț, adică Trupul Domnului care se îmbibă cu Sângele Domnului Hristos, și se așază pe Sfântul Disc de pe Sfânta Masă până în a treia zi de Paști, când este pregătit în cadrul unei rânduieli speciale. Apoi, Sfântul Agneț se păstrează tot timpul anului în Sfântul Chivot de pe Sfânta Masă a Altarului. Din acest Agneț sunt împărtășiți copiii, bolnavii sau credincioșii în situații excepționale.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, în semn de binecuvântare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit credincioșilor prezenți iconițe care înfățișează Cina cea de Taină.