Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Documentar Biserica de astăzi cu crucea în spate și sabia la gât

Biserica de astăzi cu crucea în spate și sabia la gât

Un articol de: Dumitru Manolache - 23 Iun, 2019

De câteva decenii, creștinii din Africa, din Orientul Mijlociu, din Asia și nu numai sunt din ce în ce mai prigoniți. În fiecare an, peste 100.000 dintre ei sunt martirizați, creștinii fiind cea mai persecutată comunitate religioasă de pe glob. Această stare relevă, dacă mai era nevoie, adevărul că Biserica s-a născut cu crucea în spate și cu sabia la gât. Minunile din viața sau martiriul acestor oameni amintesc de creștinii primelor secole, care primeau asemenea semne ale darurilor de la Dumnezeu ca o confirmare a mesajului și a mesagerului Lui, pentru ca ei să poată păstra credința creștină în orice condiții.

O controversată (și contestată) teorie intitulată „cesa­ționism” (din francezul cesser = a înceta) încearcă să acrediteze ipoteza că minunile, semnele revelatoare despre care vorbeam, ar fi fost făcute doar de către Mântuitorul și Apostolii Lui și că ele ar fi dispărut încă din vremea lor. Iar astăzi Dumnezeu ar continua, spre exemplu să vindece, doar ca răspuns la rugăciuni. Ceea ce se întâmplă în zilele noastre cu creștinii din Africa, de pildă, contrazice din plin această teorie și întăreşte cuvintele Mântuitorului, Care spune foarte limpede că scopul unui semn sau minune este ca oamenii să recunoască mesajul lui Dumnezeu, să răspundă corespunzător, să consolideze și să sporească numărul credincioșilor, să edifice Biserica în lume: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeți în Mine. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în Mine, credeți în aceste lucrări, ca să știți și să cunoașteți că Tatăl este în Mine și Eu în Tată” (Ioan 10, 37, 38).

Acum, ca la început

Cum arăta lumea păgână în care S-a născut și a predicat Mântuitorul Însuși și Apostolii Săi și cum arată Africa de astăzi?

Romanii erau prin excelență orientați spre sincretism, „importatori” și prelucrători de practici religioase, de la celți, germani, de la greci, de la popoarele din Asia Mică și Orientul Apropiat. Sub autoritatea romană, numeroase mituri naționale erau înglobate în laxa, dar unica credință imperială. În ciuda unor astfel de toleranțe, mulți împă­rați romani aveau să se dedea însă la persecuții sângeroase împotriva creștinilor, pentru că aceștia nu venerau zeii lor, pe care îi considerau demoni, rătăcirile și apucăturile lor imorale. De aceea creștinismul era privit ca o forță destabilizatoare, în primul rând, la nivel social și politic. Nici o altă religie nu sfidase puterea imperială și nu mai reclamase o asemenea autoritate.
Astăzi, un raport interna­țional afirmă că „un creștin moare pentru credință la fiecare cinci minute”. Și mulți dintre aceștia sunt din Africa, parte de lume care nu este nici pe departe așa cum arată la televizor. ­Într-un fel, acest continent se aseamănă cu lumea păgână din primele secole creștine. Studii recente identifică mai multe cauze care duc la persecutarea creștinilor de aici: creșterea numărului lor este percepută ca o amenințare a iden­tității na­ționale, atât de legată de apar­tenența religioasă; creș­tinii promovează libertatea și drepturile fundamentale ale omului; ei susțin cauza celor nenorociți, săraci și oprimați care ar putea genera tulburări sociale; se presupune că sunt „agenți” occidentali; nu pot fi controlați de către stat în pri­vința comportamentului, conș­tiin­ța lor având un set diferit de valori decât cel „oficial”; grupările religioase autohtone se simt amenințate de creșterea numărului conver­tiților și al bisericilor lor, peste 6.000 la număr în prezent. 

Părintele schimonah Damaschin, de la Mănăstirea Grigoriu, din Sfântul Munte Athos, unul dintre cei mai cunoscuți misionari ortodocși pe continentul african, ne-a declarat că misiunea cuvioșiei sale a întâmpinat atitudini potrivnice din partea primarilor locali, care sunt, „pe lângă autorități civile și militare, și autorități religioase, vraci și vrăjitori cu autoritate absolută în rândul comunităților lor”, și care încearcă „pe toate căile să oprească misiunea ortodoxă desfă­șurată în Africa de peste 45 de ani, actualmente activă în țări precum Congo, Ghana, Burundi, Rwanda și Madagascar”.

Convertiri și minuni

Cu toate acestea, lucrarea lui Dumnezeu se adeverește în Africa întocmai ca în zorii crești­nismului. Mai mult chiar, studii precum cel efectuat de Institutul Pew Research Center arată că până în 2050 „crești­nis­mul va crește semnificativ în Africa și America de Sud”, ceea ce „va schimba fața societății africane animiste, așa cum în urmă cu 2.000 de ani a modificat puternic Europa”. Ca și Iisus acum două milenii, Care îi vindeca pe orbi, pe paralitici, pe leproși și pe îndrăciți, în Africa de astăzi se petrec fapte asemănătoare, convertiri răsunătoare și minuni. Schimonahul Damaschin ne-a vorbit despre cazul părintelui Jacob Banza, care a fost mai întâi vrăjitor, apoi s-a convertit la Ortodoxie și care a descoperit un copil vrăjitor de numai 13 ani, care putea să trimită puterile diavolești asupra celui pe care el îl atingea cu degetul. Numai părintelui nu i-a putut face nimic, pentru că „Dumneavoastră, părinții ortodocși, sunteți foc în fața noastră!”. În Rwanda, peste 200.000 de musulmani au devenit într-un timp scurt creștini; mii de moschei de pe întregul continent s-au transformat în biserici; șeici, imami și islamiști militanți au devenit conducători creștini în regiunile lor. „Discipolii creștini se multiplică în progresie geometrică, parcă ar trăi ca în timpurile de care se vorbește în Faptele Apostolilor”, spune un misionar. 

Stavritsa Zahariou, o misionară ortodoxă din SUA, a povestit cum într-o zi, aflată într-o misiune în Kampala, avea asupra sa o icoană a Sfântului Arhanghel Mihail din Mantamados. La granița dintre Kampala și Kenya, a fost oprită împreună cu însoțitorul său kenyan de trei motocicliști cu armele îndreptate spre ei, care i-au obligat să îngenuncheze, vrând să-i ucidă. La vederea icoanei sfântului, s-au liniștit, au lăsat armele în iarbă, și-au aplecat fețele la pământ și și-au cerut iertare. Unul dintre ei era rănit grav. Stavritsa i-a bandajat rana, salvându-l. La scurt timp s-au împrietenit, iar motocicliștii L-au primit pe Hristos, devenind creștini. La fel s-au convertit trei musulmani algerieni, care într-o noapte au visat același lucru, iar un creștin le-a spus că trebuie să se convertească și să-L primească pe Hristos în inima lor, devenind astfel ucenicii Lui.

Sunt și alte exemple care dovedesc că minunile din viața acestor oameni amintesc de creștinii primelor secole, care primeau asemenea semne ca să lucreze în sporirea lucrării Evangheliei. Pentru credința lor însă, mulți plătesc astăzi cu viața, devenind martirii acestor vremuri, căci Însuși Mântuitorul spune: „Fe­riciți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră mințind din pricina Mea. Bucu­rați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri, că așa au prigonit pe prorocii cei dinainte de voi” ( Matei 5, 11-12).