Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Documentar Sfântul Pantelimon, milostivul doctor fără de arginți

Sfântul Pantelimon, milostivul doctor fără de arginți

Un articol de: Andrei Butu - 26 Iul, 2019

Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește sâmbătă, 27 iulie 2019, pe Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, unul dintre cei mai vestiți sfinți tămăduitori fără de arginți ai bolnavilor. Sfântul Pantelimon L-a mărturisit pe Hristos, a primit darul vindecărilor minunate, iar pentru că era creștin în timpul în care aceștia erau socotiți dușmani ai statului, a suferit tăierea capului cu sabia. Astăzi, numele lui este cinstit în toate țările creștine, iar părticele din moaștele sale se găsesc în mai multe biserici ortodoxe din întreaga lume.

Sfântul Pantelimon a fost copilul senatorului păgân Eustorgiu și al Euvulei, care era creștină. S-a născut în Nicomidia din Asia Mică în timpul împăraților Maximian (286-305 d.Hr.) și Dioclețian (244-311 d.Hr.), perioadă în care creștinii din Imperiul Roman care îl mărturiseau pe adevăratul Dumnezeu erau persecutați. Tatăl său era păgân și se închina idolilor, iar mama sa era o creștină evlavioasă, care i-a sădit cu mare grijă tainele credinței în dulcele Iisus și bunele deprinderi creștine.
 
La naștere a primit numele Pantoleon, care se interpretează „Cu totul leu”. Viteaz asemenea leului, curajos și neînfricat mărturisitor al lui Dumnezeu avea să fie până la primirea cununii muceniciei în Hristos. Euvula, mama sa, a murit de tânără, iar copilul Pantoleon a rămas orfan în perioada în care avea cea mai mare nevoie de un model, de ocrotirea mamei. Lipsit de îndrumare, copilul a mers pe urmele tatălui său, care era închinător și slujitor al idolilor. Astfel, a învățat gramatica și filosofia vremii, iar după ce a sporit în cunoaștere a fost trimis la renumitul doctor Eufrosin, alături de care a studiat medicina. După ce a ajuns la o cunoaștere desăvârșită a artei medicale, tânărul a devenit medic particular al împăratului Maximian, marele dușman al creștinilor.

Amintirea rugăciunilor mamei

La împărăteasca și neîmblânzita poruncă a lui Maximian, de praznicul Nașterii Domnului, au ars într-o biserică 20.000 de creștini, între care se afla ca un miel spre junghiere și Sfântul Antim, Episcopul Nicomidiei († 3 septembrie 303), care a ars împreună cu ei. După acest eveniment tulburător, de frica prigonitorilor păgâni, un preot bătrân, numit Ermolae, se ascundea cu puțini creștini într-o casă mică și neștiută. Pantoleon, în drumul său, trecea zilnic prin fața casei în care era ascuns Sfântul Ermolae. Văzându-i sufletul curat, preotul l-a invitat într-o zi în casa sa. Smerit, ascultător și lipsit de orice urmă de mânie, tânărul a acceptat să stea de vorbă cu acesta. Vorbind despre familia sa și despre cre­dință, preotul Ermolae i-a spus că învățăturile și meșteșugurile vindecărilor zeilor elini nu îi pot ajuta nici lui, nici celorlalți oameni, ci adevăratul doctor fără leacuri și fără plată este numai Hristos. Atunci, pătruns la inimă de învățăturile preotului, tânărul și-a adus aminte că auzea aceste cuvinte de la mama sa, pe care o vedea de multe ori rugându-se și chemând numele lui Hristos. Din acea zi, Pantoleon a fost vânat la credință, întrucât îl vizita pe bătrân în fiecare zi pentru a se îndulci de cuvintele sale insuflate de Dumnezeu, care îl povățuiau spre Hristos, Calea, Adevărul și Viața. Astfel, Ermolae a stropit cu apa cea vie credința sădită în inima tânărului încă din pruncie de mama sa. Această credință avea să înflorească, dând, mai târziu, rodul sfințeniei și cununa muceniciei.

După o astfel de vizită, la întoarcerea către casă, Pantoleon a văzut pe drum un copil mort din cauza unei mușcături otrăvitoare a unei vipere. Aducându-și aminte de cuvintele preotului Ermolae și adânc fiind pătruns la inimă de acestea, tânărul s-a rugat zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, măcar că sunt nevrednic a te chema pe Tine, însă de voiești să fiu robul Tău, arată-Ți puterea Ta și înviază din morți pruncul acesta nevinovat, ucis de viperă”. În clipa aceea, copilul a înviat, iar vipera a murit. Așadar, Pantoleon a probat adevărul promisiunilor preotului Ermolae și a alergat cu bucurie la bătrân, de la care a primit Botezul în numele Preasfintei Treimi și alături de care a rămas șapte zile. În această perioadă, s-a împărtășit cu Sfintele Taine, s-a rugat împreună cu preotul și a primit învățătură de la acesta.

Darul tămăduirilor

După primirea Botezului, Pantoleon s-a învrednicit de darul tămăduirilor minunate pe care îl revărsa asupra tuturor celor care aveau nevoie, încât ajunsese vestit în toată Nicomidia. Și-a dedicat viața vindecării oamenilor atât prin cunoștințele medicale, cât mai ales prin rugăciune și însemnarea cu semnul crucii. Tânărul nu a ținut la bogățiile pământești, ci a fost lipsit de toate averile trecătoare și mult milostiv, întrucât nu cerea bani sau vreo altfel de răsplată de la cei vindecați.

Spre finalul vieții, Eustrogiu, tatăl său, avea să fie încreștinat. Primirea dreptei credințe a acestuia avea să aibă loc după ce a asistat la vindecarea unui orb de către fiul său. Acest nevăzător își cheltuise toată averea la diferiți medici, însă nici unul nu-l putea ajuta. Astfel, Pantoleon și-a pus degetele pe ochii orbului, a făcut semnul crucii și s-a rugat lui Hristos spunând: „În numele Domnului nostru Iisus Hristos, Care a luminat pe cei orbi, caută și vezi!”, iar bărbatului i s-au limpezit ochii și a văzut pe loc. Atunci, atât orbul, cât și tatăl său au cerut să fie botezați de Ermolae. La scurt timp, tatăl său s-a mutat la cele veșnice.

După moartea tatălui, Pantoleon a rămas moștenitor al întregii averi părintești. Fericitul doctor fără de arginți a eliberat toți sclavii familiei, le-a oferit daruri, iar săracilor le-a împăr­țit toată averea sa. Din acel moment, tânărul și-a dedicat viața vindecării bolnavilor, cărora nu le cerea nimic în schimb. Acestora le arăta marea putere a lui Hristos, spre Care îi îndrepta să devină creștini. Mergea pe la casele celor aflați în suferință și îi tămăduia doar cu rugăciune și prin punerea mâinilor pe rănile lor.

Însă vestea despre minunile lui Pantoleon în numele lui Hristos a ajuns la împăratul Maximian. Pentru a se convinge de veridicitatea minunilor, împăratul l-a chemat pe orbul vindecat pentru a-i spune cum a dobândit vederea. Bărbatul i-a mărturisit că a fost vindecat de Pantoleon prin chemarea numelui lui Hristos, în Care credea și el cu tărie pentru că i-a oferit adevărata lumină, aceea a credinței. Furios, Maximian a poruncit să i se taie capul celui vindecat, iar tămăduitorul lui să fie prins.

Martir al lui Hristos

Prins la porunca împăratului, sfântul a suferit mult. I s-a cerut să renunțe la credință, a fost numit trădător pentru că l-a sfidat pe zeul medicinei, Asklepios, a fost bătut, aruncat într-un cazan cu plumb topit și ars cu făclii. Însă Pantoleon se arăta în fața chinurilor făclie mai luminoasă spre slava lui Dumnezeu și a rămas neclintit în credință, fiind păzit nevătămat cu putere dumnezeiască. Mântuitorul Hristos S-a arătat în chipul preotului Ermolae și i-a vindecat rănile. Chinurile au continuat pentru sfânt, însă, de fiecare dată, scăpa nevătămat și mulți credeau în Hristos pentru semnele și minunile pe care le făcea. Înfuriat peste măsură, Maximian a poruncit să i se taie capul lui Pantoleon. La locul execuției, legat de un măs­lin, senin la suflet și blând la chip, sfântul se ruga către Dumnezeu. Atunci un glas din ceruri s-a auzit: „Slujitor credincios, dorinţa ta va fi acum îndeplinită, porţile cerului îţi sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum îna­inte adăpost deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon”, care se tâlcuiește „prea milostiv”. După moartea sa din ziua de 27 iulie a anului 305, măslinul uscat de care fusese legat a înverzit și a rodit din belșug. În fața acestor minuni, soldații care erau de față L-au mărturisit pe Hristos.

De atunci, Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor. De asemenea, multe minuni au avut loc la moaștele lui, care sunt adăpostite de mai multe biserici ortodoxe precum: Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” din Muntele Athos, unde se află capul sfântului, Mănăstirea athonită îGrigoriuÎ, Catedrala Mitropolitană din Iași, Biserica „Sfântul Nicolae” din orașul Pantelimon, Mănăstirea „Plumbuita”, Catedrala „Sfinții Petru și Pavel” din Constanța sau Mănăstirea „Sfin­ții Voievozi” din Slobozia.