Un ierarh destoinic în apărarea credinţei şi a naţiunii

Creştinii ortodocşi din Ardeal au fost păstoriţi timp de 30 de ani de mitropolitul Nicolae Bălan, om providenţial care, cu dăruire de sine, s-a pus în slujba tuturor, realizările sale având un contur strălucit. Şi aceasta pentru că a ştiut să îngrijească ogorul duhovnicesc al Transilvaniei. La 6 august 1955 clopotele maiestuoasei Catedrale mitropolitane au anunţat tuturor că ierarhul iubit a fost chemat în patria cerească pentru a sluji la altarul cel mai presus de ceruri.

Nicolae Bălan a văzut lumina zilei acum 130 de ani, ca primul din cei opt copii ai părintelui Vasile şi ai Mariei Bălan. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, făcându-şi un nume bun în rândul studenţilor şi al profesorilor. A urmat studii de specialitate la Universitatea din Breslau, iar la data de 25 iulie 1905 a obţinut titlul de doctor în teologie la Cernăuţi. În acelaşi an va lua contactul cu Sibiul ardelean, predând la Seminarul andreian, iar din 1909 va fi profesor titular al Catedrei de teologie sistematică până în anul 1920, când va fi hirotonit mitropolit. În cei 15 ani de învăţământ, nenumărate studii şi articole au purtat semnătura iscusitului mânuitor al condeiului, marcând prin aceasta începutul unei noi etape a scrisului românesc. Momentul declanşării a fost în 1907, când a întemeiat primul periodic de cultură academică din Ardeal - "Revista teologică". În 1911 înfiinţează "Biblioteca Bunului Păstor" venind în ajutorul preoţimii, iar în 1918 întemeiază "Gazeta poporului", care a ţinut trează conştiinţa înfăptuirii mult-doritei uniri a românilor. Într-o însemnare a sa făcută pe prima pagină a "Revistei teologice" din 1930, mitropolitul Nicolae Bălan scria: "Cheia succesului în teologie rezidă întru a-ţi armoniza convingerile câştigate prin studiu, meditaţie şi experienţă personală cu adevărul obiectiv propovăduit de Biserică. Dar nimic nu-ţi întăreşte şi încălzeşte convingerile religioase în mai mare măsură ca rugăciunea prin care ai contact nemijlocit cu realităţile vieţii supranaturale. Scrisul în materie teologică din care nu simţi vibrând acel contact e ca o aramă sunătoare".

Vrednic urmaş al lui Şaguna

După moartea mitropolitului Vasile Mangra, electoratul mitropolitan l-a ales pe renumitul profesor de teologie Nicolae Bălan ca mitropolit al românilor din Ardeal, Crişana, Maramureş şi al românilor din Ungaria. Episcopul Ioan Papp a săvârşit la Hodoş-Bodrog tunderea în monahism a viitorului mitropolit, care la dorinţa mamei şi-a păstrat şi în călugărie numele de Nicolae. Hirotonia în arhiereu s-a săvârşit la praznicul Rusaliilor de la 30 mai 1920. Sărbătoarea hirotoniei a fost un adevărat eveniment naţional prin amploarea pe care a cunoscut-o şi prin prezenţa unor însemnate personalităţi: mitropolitul primat Miron Cristea dimpreună cu cinci episcopi, primul-ministru, generalul Alexandru Averescu, ministrul Octavian Goga, marele istoric Nicoale Iorga ş.a.

Chemat la doar 38 de ani pe tronul Mitropoliei Ardealului, Nicolae Bălan a fost animat de cele mai înalte sentimente religioase şi naţionale. În urma intervenţiilor sale din Senat, în Constituţia din 1923, Biserica Ortodoxă Română a fost recunoscută ca Biserică dominantă şi autonomă. La stăruinţa sa, Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, promulgat la 6 martie 1925, a avut la bază Statutul şagunian. Pe plan teologic, în 1921, Seminarul andreian va fi ridicat la rangul de Academie teologică cu 4 ani de studii, urmând ca din 1943 să aibă dreptul de a elibera diplome de licenţă. A trimis zeci de tineri teologi cu burse la universităţile din Europa, după întoarcerea lor mulţi devenind profesori de teologie. Pentru o bună formare spirituală şi pentru practica teologilor a zidit capela academiei şi totodată a mitropoliei, iar sub aceasta, la parter, ca un act simbolic, au fost construite noi încăperi pentru biblioteca mitropoliei, ele fiind dotate cu mobilier modern, comandat în Germania. Vorbind despre grija sa faţă de studenţi şi despre latura teologică a mitropolitului Nicolae, rectorul Academiei andreiene de atunci, Dumitru Stăniloae, spunea: "Înalt Preasfinţia Sa este o personalitate nu numai în sensul că nu e dus de curent, de lume, ci şi în sensul că formează curent, duce lumea după Sine; este una din acele rari şi privilegiate fiinţe cari nu sunt obiect, ci subiect de istorie, factor care creează răscruci şi deschide drumuri noi în viaţa popoarelor. Este o forţă uriaşă întinsă înainte, ştiind ce vrea şi prin aceasta un conducător de elită, un conducător prin excelenţă al celor mulţi".

După doar 20 de ani de înţeleaptă şi rodnică arhipăstorire, zestrea materială a Arhiepiscopiei de Alba Iulia şi Sibiu a sporit la echivalentul impresionantei sume de jumătate de miliard de lei, sumă din care peste 200 de milioane au fost investite în monumentala Şcoală Normală Ortodoxă din Sibiu, în cele peste 155 de biserici noi, 149 de case parohiale, 35 de case culturale, cât şi pentru reconstrucţia unora dintre mănăstirile dărâmate de generalul Bucow, dintre care amintim mănăstirea de la Sâmbata de Sus.

Prin cuvântul rostit şi scris, mai ales în pastorale, dar şi prin faptă, mitropolitul Nicolae Bălan a luat atitudine fermă în şedinţa Consiliului de Coroană din 29-30 august 1940, pronunţându-se împotriva Dictatului de la Viena. Totodată, a realizat o vizită românilor din Basarabia "ca să le ducem cuvinte de mângâiere şi de zidire creştinească şi românească după grelele suferinţe prin care au trecut", aşa cum spunea. În urma secetei din 1946, a făcut numeroase apeluri în pastoralele sale pentru ajutorarea celor înfometaţi.

A plecat la Domnul în zi de praznic

După participarea la Sfânta Liturghie în capela Institutului Teologic din Sibiu, la 6 august 1955, şi după programul de audienţe, o scurtă criză de inimă a întrerupt pentru totdeauna firul vieţii pământeşti a înaltului arhipăstor. Venirea în grabă a doctorului Filipescu n-a putut opri mersul fatal al crizei. Dorinţa testamentară a fost ca înmormântarea să fie simplă, iar locul de veci să fie la Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus.

Patriarhul Justinian, în cuvântarea de la înmormântare, afirma: "Mitropolitul Nicolae era el însuşi un om de înaltă cultură, aşa cum o dovedesc cele peste o mie de studii şi articole scrise de dânsul şi nenumăratele cuvântări, perle de artă oratorică şi de gândire bisericească. Cugetarea sa adâncă, precisă şi bine închegată e o podoabă a teologiei româneşti şi îndreptar pentru noi toţi. Cuvântul său calm, măsurat, bine gândit curge limpede, cald şi învăluitor din mintea sa de aur. Când mitropolitul Nicolae ridica glasul său, o făcea nu pentru a-şi scoate în evidenţă meritele proprii, ci pentru a apăra o cauză dreaptă, a sublinia un principiu înalt, a spulbera o intrigă sau o insinuare. Smerenia şi frumuseţea duhovnicească a personalităţii sale sunt prea bine cunoscute tuturor".