La Biblioteca Academiei Române a avut loc, zilele acestea, lansarea ultimei ediții în limba română a volumului „Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune”, coordonat de istoricul francez
1.500 de expresii teologice, monografiate într-un tom impresionant
La sfârșitul anului 2016, Editura Quadrat din Botoșani a pregătit cititorilor o apariție editorială inedită. Este vorba despre Dicționarul teologic-istoric bisericesc, semnat de părintele Aristide Cucu (1901-1992), autorul primelor manuale de religie pentru învățământul primar din România (apărute în 1938). Ediția tipărită a dicționarului a fost îngrijită de Victor Teișanu și Dumitru Ivan.
Volumul, o lucrare monumentală, de 600 de pagini, cuprinde munca migăloasă de documentare, desfășurată pe parcursul a patru decenii de neobositul preot cărturar Aristide Cucu. Acesta a adunat date și informații, consultând o uriașă bibliografie din domeniul teologiei și istoriei Bisericii, dar și reviste oficiale teologice, dicționare, enciclopedii, cursuri universitare de specialitate. Tot acest efort a fost finalizat în anul 1982, când manuscrisul, cuprinzând peste 1.500 de termeni și expresii teologice, hotărâri ale Sinoadelor, dar și nume proprii sau teorii din sfera ideilor creștine, a suferit ultimele adăugiri. „Tata citea mult, făcea fişe. A sistematizat un material vast. I l-am bătut la maşină, dar mai apoi a adăugat şi adnotat pe marginea textului şi încă i se părea că mai trebuie completat", mărturisea, în 2014, dr. Paul Cucu, fiul preotului Aristide Cucu.
Autorul a așezat între copertele volumului o adevărată radiografie a fenomenului religios, apelând la un serios și riguros demers istoric, folosind surse credibile, verificând informațiile, dovedind, astfel, reale calități de cercetător. În „Lămurirea” ce prefațează dicționarul, el explică scopul alcătuirii acestuia: „Am realizat vechea mea dorință de a pune în rânduială și a sistematiza mult material ce l-am adunat în anii de studenție și în anii de preoție activă, în fișe și însemnări, apoi, pentru ușurință, de a-mi aminti și lămuri o chestiune folosind memorie scrisă”. De asemenea, cu modestie, părintele face precizarea că dicționarul va rămâne în manuscris și că nu va vedea lumina tiparului, fiind conceput „de uz personal, cel mult - poate - va fi cunoscută de unii frați preoți și prieteni apropiați”.
Însă o astfel de lucrare, fie ea și incompletă sau cu „unele omisiuni”, evaluare făcută chiar de autor, nu putea fi păstrată doar în manuscris. Căci prin bogăția materialului adunat, prin dimensiunea efortului de cercetare și prin anvergura de cărturar interbelic a autorului, are valoare de document. Și reprezintă un tezaur al epocii din care vine, nu doar pentru preoți și teologi, ci și pentru istorici sau pentru cercetătorii fenomenului religios.
Tocmai de aceea, strădaniile scriitorului dărăbănean Victor Teișanu, cel care a avut în păstrare manuscrisul, de a căuta fonduri pentru publicarea dicționarului, merită apreciate și sprijinite susținut. „Cu mari eforturi am reușit să tipărim dicționarul, într-un tiraj destul de mic, încurajați de gândul că pe viitor vom obține sprijinul necesar pentru a-l suplimenta. Astăzi, când valorile perene ale trecutului sunt redate sistematic circulației, lucrarea inedită a preotului Aristide Cucu nu putea face excepție. Ea se dovedește extrem de utilă pentru oricine ar dori să pătrundă în intimitatea fenomenului religios, cu istoricul său complex, traversat necontenit de clarificări și confruntări adesea dramatice, până în zilele noastre”, a subliniat poetul Victor Teișanu.
***
Aristide Cucu s-a născut în 1901, la Hudești, în județul Botoșani. A absolvit Seminarul ieșean „Veniamin Costachi”, apoi Facultatea de Teologie a Universităţii din Cernăuţi, precum şi Seminarul Pedagogic Universitar Cernăuţi. După absolvire, a fost hirotonit preot la Darabani, slujind, până în 1944, în Biserica „Sfântul Nicolae", ctitorită de boierul Theodor Balş, la 1837. După întoarcerea din refugiu s-a transferat la Diteşti - Prahova, unde a activat până la pensie, în 1967. Apoi s-a mutat la Iaşi şi a slujit timp de 25 de ani la Biserica Golia. A trecut la cele veşnice în 1992, la vârsta de 91 de ani.
Cu o aplecare deosebită spre studiul teologiei, Aristide Cucu a citit şi cercetat neîncetat. Este autorul primelor două manuale de religie pentru elevii de şcoală primară folosite în România, publicate în 1938. De asemenea, a publicat cartea de rugăciuni Scară la cer și a scris numeroase articole în presa teologică a vremii.