O smălţuire cromatică a anotimpurilor

Galeria "GalAteCa" din Bucureşti găzduieşte de luni, 27 septembrie 2010, un eveniment, pe cât de valoros, pe atât de inedit: o expoziţie de pictură, căreia i se adaugă lucrări de artă decorativă realizate din …gunoaie!

Smălţuirea cromatică a anotimpului". Aşa îşi defineşte Cornelia Victoria Dedu lucrările expuse în aceste zile la Galeria "GalAteCa" din Capitală. Alături de domnia sa expune colaje din materiale reciclabile artistul Radu Popovici.

Metamorfoza unor trăiri decodificabile

Paradoxal prin asociere, dar firesc prin mesaj, evenimentul de la galeria bucureşteană ne surprinde şi ne cheamă la meditaţie. "Smălţuirea cromatică a anotimpului" doamnei Cornelia Victoria Dedu, "topit" în pasta culorilor câtorva zeci de lucrări realizate pe parcursul unui singur an, cu o francheţe şi o dezinvoltură dezrobite aparent de rigoarea canoanelor profesionale, se completează firesc cu "reciclarea amintirilor"… din gunoaiele domnului Radu Popovici! Astfel, de la creaţie la reconsiderarea creaţiei, într-o lume secularizată în care totul se pune sub semnul întrebării, privitorul parcurge, până la urmă, un drum iniţiatic la finele căruia înţelege complexitatea Creaţiei, ca lucrare a lui Dumnezeu, pe care, indiferent de context, trebuie şi este dator să o preţuiască.

Imagini acumulate la Mănăstirea Dervent, în Dobrogea creştină, la Balcic, la Cazane sau Gârnic - un sat de cehi din Clisura Dunării - şi câteva trăiri "de atelier" au fost metamorfozate în lucrări "decodificabile doar în măsura în care privitorul percepe introspectiv… sentimentele încercate de artistă", cum scrie Daniel Popescu în catalogul de prezentare a expoziţiei. "Constat că, înaintând în vârstă, nu mă înnegurez, ci mă luminez. Probabil, Lumina care ne stăpâneşte pe toţi, indiferent de vremuri, ne face să o căutăm, să tindem spre ea. Am fost întrebată, de curând, ce fac la maturitate! Dar eu nu am ajuns încă la maturitate!", ne-a mărturisit, cu dezinvoltură, în exclusivitate, Cornelia Victoria Dedu.

Vibrând consonantic cu sufletul artistei

Zăbovim în faţa tablourilor artistei Cornelia Dedu (lucrărilor lui Radu Popovici le vom rezerva o prezentare într-un număr viitor al ziarului nostru) vibrând consonantic cu pulsul interior al peisajelor, al chipurilor umane, tot atâtea vibraţii ale sufletului artistei. Şi, fără să vrem, ne lăsăm copleşiţi de forţa materiei însufleţite de artistă, cosimţitori şi cotrăitori întru spaţiu "matrice în care Dumnezeu a ţinut să adune toate frumuseţile Pământului", cum firesc, frumos şi profund remarca într-o cronică Augustin Macarie.