Versuri religioase contemporane

Tiberiu N. Olariu

Miluieşte-mă, Dumnezeule!

Mai pogoară trei petale, dintr-un car arzând de raze,
Du-mi nădejdea să se-adape la izvorul dintre oaze.
Știi că vorba mi-e săracă și mi-e greu să-ți cânt și imne,
Mai pogoară, Îndurate, din harisme peste mine!

Miluiește-mă cu gânduri, răsărite-n cer de sfinți
Și primește-a-mele jertfe, ude de lacrimi fierbinți.
Știu că sunt plin de păcate și că pribegesc pe cale,
Miluiește-mă, Stăpâne, cu puterea milei Tale!

Mai revarsă-mi o sămânță de muștar, în drept pe frunte,
Și-am să pot să mut cu dânsa stânca grea crescută-n munte.
Știu c-au fost și clipe triste, când noi nu ne-am mai vorbit,
Mai revarsă-Ți din iubire peste fiul rătăcit!

Miluiește-mă cu mila sfântă-a grijii Tale
Și-am să-ți cânt din nou cântare din cheruv, de osanale.
Știi că vreau să-Ți cânt o viață, în mister de Liturghie,
Fă-mă vrednic, Împărate, să-Ți slujesc cu vrednicie!

Pocăinţă

Doamne, nu-mi trimite gândul slavei celei mai deșarte,
Fă-mă frunză galbenă, ruginită-n bunătate.
Dă-mi căldura Raiului, să-mi hrănești duhul cu fapta,
Aruncată peste mine cum aruncă ploaia apa.

Doamne, iartă-mi îndrăzneala, îți mai cer și azi iertare,
Fă-mă spic de grâu plecat, pârguit de îndurare.
Dă-mi răbdarea sfinților, rugători în privegheri,
Puritatea florilor la-nceput de primăveri.

Doamne, pune pază-n gânduri și putere în ispite.
Biruință dă-mi în lupte și virtuți în foc călite,
Nu în focul plevei seci, ce împrăștie scântei,
Ci în focul cel nestins și-arzător al dragostei.
Doamne, dă-mi nădejde bună și credință-n Tine tare,
Izbăvește-un crin plecat, de dureri și întristare.
Doamne, iartă-mi din păcate, să mă pocăiesc cu rost,
Dă-mi urcuș duhovnicesc, acum, la-nceput de post.

Robert Nicolae

Zaheu

Auzind de faima Celui trimis de Dumnezeu
Venit să vindece pe cel cuprins de păcat greu,
A căutat să-L vadă și audă un mare vameș, Zaheu.

Coborând Domnul cu dragoste spre popor,
Trecând prin Ierihon, se oprește sub sicomor,
Poftindu-l pe Zaheu la praznicul izbăvitor.

Plin de bucuria oaspetelui, primește pe Iisus,
Stând la masă doi bogați: unul al împărăției de sus,
Celălalt chinuit de greutatea materiei care l-a răpus.

Iertare cere de la semenii cei năpăstuiți,
Dorind îndreptare, intră în ceata celor convertiți.
Prin îndrăznire, el și casa lui au fost mântuiți.

Victoria Milescu

Soare zdrobit

Mamă, roagă-te pentru mine
încet, fără să te sperii
sub cerul alb
când vişinii pitici din grădina noastră
vor înflori, când
viţa sălbatică de la poartă
va lega rod
sunt prea fericită acum
e prea bine
mamă, roagă-te fără grabă
fără să trezeşti nume
în anotimpul meu cast
cu atâtea splendori
pe ruguri negre
şi stoluri cu mantii, însângerându-se
pentru o fărâmă de pâine
căzută întâmplător
nu te îngrozi, dacă uneori
umerii mei
sunt acea hrană
ori poartă acea mantie!