Viața Patriarhului Nichifor al Constantinopolului

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a inițiat seria Vieți de sfinți apărători ai icoanelor în cadrul colecției Vieți de sfinți. Prima lucrare din această miniserie care a văzut lumina tiparului este Viața Patriarhului Nichifor al Constantinopolului, scrisă de Ignatie Diaconul în forma sa definitivă către 843-846, în traducerea adnotată a domnului conf. dr. Ovidiu Pop-Brâncuș, cu un studiu introductiv de asist. dr. Sebastian Nazâru.

În această miniserie dedicată sfinților iconofili, martiri și mărturisitori ai Ortodoxiei în timpul crizei iconoclaste (726-842), sunt în pregătire, în diferite stadii: Viețile patriarhilorGherman (715-730) și Tarasios (784-†18 feb. 806), ale sfintelor împărătese Irina (797-802, †9 aug. 803) și Teodora (842-856, †post 867), ale sfinților Teodor Studitul (759-†11 nov. 826) și Eftimie, Mitropolit de Sardis (cca. 785-803,†26 dec. 831). Traducerile s-au realizat pe baza celor mai valoroase ediții ale originalului grecesc – unde a fost cazul, pe baza edițiilor critice – și vor fi prefațate de un studiu introductiv. Nici unul dintre aceste izvoare nu a mai fost tradus în limba română, iar câteva dintre aceste Vieți nu sunt traduse nici în limbi moderne de circulație.

Sfântul Patriarh Nichifor al Constantinopolului, care a păstorit Marea Biserică între 12 aprilie 806 și 13 martie 815, a fost teologul iconofil care, alături de Sfântul Teodor Studitul, a aprofundat teologia icoanei formulată de Patriarhul Gherman, de Sfântul Ioan Damaschin și de Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787), elaborând „sinteza iconologică definitivă a teologiei bizantine” (Diac. prof. Ioan Ică jr). Viața Patriarhului Nichifor, care deschide miniseria, constituie, neîndoielnic, cel mai important izvor privind biografia Patriarhului și una dintre cele mai importante surse privind procesul reînvierii iconoclasmului (813- 815) în al doilea deceniu al veacului al IX-lea. Cu mult interes pentru detaliu, hagiograful Ignatie Diaconul evidențiază re­lația încordată între suveranul iconoclast Leon al V-lea Armeanul, care încerca restabilirea iconoclasmului, și Patriarhul iconofil Nichifor și descrie toate eforturile Patriarhului de a zădărnici intențiile basileului. În cele din urmă, umilit și insultat, am­enin­țat cu depunerea de către Sinodul permanent și viața fiindu-i ame­nințată, Patriarhul a fost obligat să se retragă din scaun, însă acest conflict evidențiase fermitatea convingerilor sale și disponibilitatea sa pentru sacrificiu în numele dreptei credințe.

Studiul introductiv a încercat să contureze biografia Sfântului Nichifor prin recurgerea la toate izvoarele disponibile, autorul nelimitându-se la scrierea hagiografică a lui Ignatie Diaconul. Astfel, au fost identificate sec­vențe din biografia sfântului trecute cu vederea deliberat de hagiograf și a fost îmbogățită infor­mația asupra unor momente tratate prea sumar de Ignatie Diaconul.

Lucrarea poate fi achizițio­nată din magazinele Sectorului colportaj al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor.

Sectorul cultural și comunicații media