Cu stâlpările faptelor bune alături de Mântuitorul Iisus Hristos

De regulă, înaintea vacanței de Sfintele Paști, profesorii de religie au posibilitatea planificării unor lecții dedicate momentelor din Săptămâna Pătimirilor și sărbătorii Învierii Domnului. Acestea sunt prevăzute uneori în programa școlară (implicit şi în manuale), alteori constituie subiectul unor lecții la dispoziţia profesorului. Ele au o încărcătură duhovnicească aparte și sunt așteptate cu nerăbdare de elevii din toate clasele. An de an, ei își doresc să aprofundeze tot mai mult acest subiect și, prin lecturile biblice, materialele audio-video și explicațiile primite, retrăiesc simbolic momentele-cheie din viața Mântuitorului Iisus Hristos. 

În cadrul acestor lecţii, elevilor li se prezintă: despre Pătimirile Domnului, începând cu Duminica Floriilor și continuând cu fiecare zi din Săptămâna Mare; despre minunea Învierii Domnului, mărturii și arătări ale Domnului înviat și implicații ale acestei minuni pentru umanitate; tradiții populare și religioase legate de Sfintele Paști - din diverse zone ale țării, precum și din alte țări. Mai mult decât atât, de multe ori, sărbătoarea Învierii este pre­cedată de participarea la proiecte educaționale cu tematică specifică (cultural-religioase), în par­teneriat cu Biserica și cu alte instituții, sau chiar de organizare a unor expoziții și a unor serbări școlare, apreciate și cerute de către copii și părinți. În tot cazul, în perioada pregătitoare Sfintelor Paști se creează o atmosferă specială, inclusiv în spațiul şcolar.

În contextul pandemiei, anul acesta nu s-a putut desfășura strict conform celor planificate, astfel că aceste lecții pregătitoare, proiecte etc. au fost fie anulate, fie restrânse sau amânate. Totuși, încă de la intrarea în Postul Paștelui, în cadrul orelor de religie s-au punctat diverse aspecte legate de pregătirea trupească și sufletească pentru praznicul Învierii, unele specificate de către profesor, în contexte mai largi, altele în mod spontan, în urma solicitărilor explicite ale elevilor.

Am observat chiar o „grabă” a multor elevi de a pune întrebări și de a discuta despre Sfintele Pătimiri și despre marea minune a Învierii încă de la începutul Postului Păresimilor, înainte de a se ști că va exista o vacanță de primăvară prelungită. Deși personal am fost surprinsă, întrucât elevii sunt informați că în fiecare an vor fi abordate aceste subiecte și, de regulă, au răbdare ca acest lucru să se întâmple la momentul potrivit, am răspuns solicitărilor venite înainte de vreme, în măsura posibilităților și a timpului avut la dispoziție. Recunosc, elevii își doreau mult mai mult, pentru că de fiecare dată discuția pune în lumină anumite aspecte, care pot fi mereu adâncite, iar implicarea emoțională (și a elevilor, și a profesorului) este pe măsură.

Între proiectele educaționale care s-au putut desfășura înainte de vacanța de Paști, îl mențio­nez pe cel numit „Stâlpările faptelor bune”. Este cunoscut faptul că Mântuitorul a venit de bună­voie spre Pătimire și că a fost întâmpinat la intrarea Sa în Ierusalim cu osanale și cu stâlpări (ramuri verzi), ca un Împărat; iar mulți dintre cei care L-au primit cu bucurie au fost copii, veniți cu familiile lor. De aceea, de Florii se sfințesc ramuri de salcie (sau de la alți copaci, în funcție de zonă și de țară), în amintirea evenimentului. Proiectul a făcut referire la un alt tip de „stâlpări”: mărturia faptelor bune, care sunt o dovadă a credinței curate și a întâmpinării Domnului în viața noastră.

Organizat la nivelul școlii, proiectul „Stâlpările faptelor bune” s-a adresat mai multor clase din ciclul primar care au beneficiat de școala în sce­na­riul verde față către față. Practic, elevii impli­cați în proiect alcătuiau câte o „carte”, în care no­tau fapte bune săvârșite în decurs de câteva zile (minimum o săptămână) și realizau desene co­respunzătoare acestora. Urma, apoi, pre­zen­ta­rea la clasă a celor întocmite. Implicarea în proiect a fost opțională, ca și tehnica de realizare a cărții respective.

Cu „cărți” mai mici sau mai mari, cu desene mai ample sau mai schematice, copiii au venit și au prezentat proiectul lor. Ceilalți au ascultat și urmărit cu atenție cele realizate de colegii lor şi, nu de puține ori, au simțit nevoia să aplaude. Cei care au prezentat au dorit să povestească despre bucuria simțită la săvârșirea faptelor bune, iar la final au întrebat: „Putem continua acest proiect și în vacanță? Putem aduce încă o cărticică după? Și este vreo problemă dacă aceleași fapte bune se repetă?” Mulţi dintre ei nu și-au dorit neapărat continuarea proiectului sub formă de carte, dar le-a plăcut ideea de a înmulți fapta cea bună, precum slujitorii cei înțelepți din Pilda talanților. Și mai mult, le-a plăcut ideea că faptele bune sunt ca niște stâlpări cu care este întâmpinat Mântuitorul zi de zi.

Iată câteva dintre „stâlpările faptelor bune” prezentate de elevi de 9-10 ani: Mă rog pentru a trece pandemia mai repede; Am adoptat trei ani­male de companie; Am ajutat-o pe mama la curățenie; Îi ascult pe părinții mei și am mereu încredere în sfaturile lor; Am avut grijă în parc de copiii mai mici și le-am dat prioritate la leagăne; Am curățat grădina de buruieni și am plantat flori; Am mers la biserică împreună cu familia și ne-am rugat împreună; Am fost corectă și cinstită cu prietena mea; Sunt punctual la școală și la antrenament; Sunt politicos cu ceilalți; Am ajutat un coleg la teme; Am donat haine și jucării; Mi-am făcut patul și ordine în cameră; I-am iertat pe cei care au greșit față de mine; Împărtășesc bucurie celor din jurul meu în fiecare zi; Mi-am ajutat părinții la cumpărături; Am pus rufele la uscat; Am spălat vasele; Am ajutat-o pe mama să gătească; Îmi îngrijesc animalul de companie (îl plimb, îl spăl, îl hrănesc); Am făcut ordine la pantofar; I-am dăruit flori mamei; Mi-am ajutat bunica să utilizeze telefonul mobil; M-am jucat frumos cu fratele meu; Am udat florile; Am citit din cartea preferată; Am lucrat suplimentar exerciții pentru școală; Am citit o poveste surorii mele la culcare; Mulțumesc celor din jur pentru orice ajutor oferit; Mulțumesc doamnei învățătoare și profesorilor după fiecare lecție.

Cu bucurie și emoție am urmărit cele prezentate de elevi, încurajându-i ca să continue pe calea faptelor bune, spre slava lui Dumnezeu și spre folosul semenilor. Le-am mulțumit pentru că ne-au împărtășit din ceea ce fac ei mai bun și mai frumos, pentru minunatele „stâlpări” cu care ei Îl întâmpină pe Dumnezeu în viața lor. ,,Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile și, cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ție cântare, grăind: Iisuse, Dumnezeul Cel adevărat; Iisuse, Fiul lui David; Iisuse, Împăratul cel preaslăvit; Iisuse, Mielul cel nevinovat; Iisuse, Păstorul cel prealuminat!” (Din „Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos”).

Mirela Șova este profesoară de religie la Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” din București