Fiecare copil, indiferent de culoare, rasă, limbă, sex sau religie, are dreptul, între altele, la protecţie, îngrijire, odihnă şi recreere, educaţie, sănătate şi informare. Statul, prin instituţiile sale, fam
22 Noi, 2024
Inima reginei Maria, „împrumutată“ Bran-ului
Directorul Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR), Radu Coroamă, a anunţat, vineri, că inima reginei Maria, care este în prezent la MNIR, se va întoarce la Bran. Acesta a precizat că, de fapt, preţiosul artefact va fi doar „împrumutat“ noului Muzeu al Vămii Medievale Bran, conform Agerpres.
Inima, depusă într-o casetă mică adusă în timpul vieţii de regina Maria din Anglia, este învelită în steagul suveranei şi va sta la Bran până în februarie 2013, când şi vama va fi restituită lui Dominic de Habsburg. Caseta va fi expusă în Muzeul Vămii Medievale Bran într-o nişă special amenajată în dormitorul reginei Maria. Împreună cu inima va fi împrumutată Branului şi o icoană, dăruită Muzeului Naţional de Istorie a României de regina Ana, în mai 2007. Radu Coroamă a declarat că nu poate fi vorba în nici un fel de acceptul Casei Regale pentru deplasarea casetei conţinând inima reginei Maria, deoarece caseta cu inima suveranei este în patrimoniul Statului român, fiind clasată la categoria tezaur, conform Agerpres. De asemenea, Coroamă a menţionat că regina Ana şi-a exprimat dorinţa ca preţioasa casetă să fie depusă la mănăstirea Curtea de Argeş, ultima dorinţă a reginei Maria fiind ca trupul să îi fie înmormântat la Argeş, iar inima - la reşedinţa sa de la Balcic, de pe malul Mării Negre, în incinta ctitoriei sale „Stella Maris“. După pierderea de către România a Cadrilaterului în 1940, inima a fost adusă de la Balcic şi depusă în firida unei stânci de lângă castelul Bran, a doua reşedinţă a reginei Maria. În anul 1968, după o vizită a lui Nicolae Ceauşescu în zonă, directorul de atunci al Muzeului Bran, Titus Haşdeu, a mutat într-un depozit casetele cu inima Reginei din sarcofagul de marmură, invocând faptul că acesta ar fi fost forţat. Acestea au fost trecute în martie 1971 în Tezaurul Istoric al României, fiind depozitate până în prezent la MNIR.
