Care sunt aspectele pe care trebuie să le avem în vedere atunci când facem cuiva un dar?
Prof. Aurelia Marinescu, autoarea volumului „Codul bunelor maniere astăzi“:
A oferi un dar nu este un gest obligatoriu, ci decizia celui care îl face. Darul nu poate fi nici cerut, nici comandat, nici sugerat, deşi există câteva excepţii de care vom face pomenire mai jos. A şti să oferi mici daruri cu discreţie şi tact este un semn de nobleţe sufletească. Există oameni generoşi care o fac oricând cu plăcere, dar există şi oameni meschini şi zgârciţi. Modul în care dăm şi primim daruri se învaţă. Nu întâmplător în Japonia, ţara politeţii, se fac cursuri speciale pe această temă. Nu este greu de observat că o persoană care intră într-o casă cu o floare în mână este privită cu mai multă simpatie decât musafirul care se scuză de fiecare dată că la florărie era închis. Micile daruri întreţin prieteniile şi produc oricui o mare plăcere, cu condiţia să fie date din suflet şi dezinteresat. A oferi un cadou profesorului la care copilul tău este ameninţat de corijenţă sau medicului pentru un certificat de concediu nedreptăţit nu este un semn de politeţe, dimpotrivă. Între prieteni, în familie, între îndrăgostiţi se pot face daruri oricând.
Nu vom face daruri costisitoare la tot pasul, chiar dacă avem o situaţie materială de invidiat. Nu este o dovadă de bun simţ. Un dar trebuie gândit, cumpărat, ambalat, oferit. Trebuie să fie frumos, util şi să provoace o adevărată bucurie celui care îl primeşte. Tocmai aceste eforturi dau valoare unui dar, şi nu preţul lui.
După ce am aflat sau am ghicit dorinţele celor cărora vrem să le dăruim un obiect oarecare, îl cumpărăm din vreme şi-l punem bine. Vom evita aglomeraţia din magazine în preajma sărbătorilor şi ne vom cruţa mulţi nervi, deoarece, ca un făcut, tocmai lucrul cel mai banal pe care voiam să-l cumpărăm nu se mai găseşte! Nu se cumpără din vreme dulciurile, alimentele alterabile şi florile.
Un dar valorează cât două dacă este oferit la timp
Nu vom face daruri obiecte din casă care nouă nu ne plac. Dacă au o oarecare valoare, le putem dărui celor apropiaţi, în cazul în care aceştia şi le doresc, însă fără comentarii de genul: „Mă mir că-ţi place, mie mi se pare oribil!“ sau „Ia-l tu, că eu tot îl arunc!“.
Nu dăruim, dacă nu ne pricepem, timbre unui filatelist, accesorii de pescuit unui pescar sau culori unui pictor. Ei cunosc mai bine magazine specializate unde pot găsi lucruri pe măsura pretenţiilor lor. Nu vom oferi lucruri voluminoase ce ocupă mult loc şi în nici un caz animale sau păsări, dacă nu am întrebat în prealabil. Nu vom oferi cărţi pe care nu le-am citit sau despre care nu am primit asigurări de la o persoană competentă că merită să fie citite. Oamenilor cu care nu suntem în relaţii apropiate nu le vom oferi obiecte de îmbrăcăminte sau de toaletă. În general, ar trebui să oferim obiecte care ne plac şi pe care nu ne îndurăm să le cumpărăm pentru noi. Cu puţină perspicacitate vom alege ceva de bun gust şi nu foarte scump. Un dar valorează cât două dacă este oferit la timp, adică exact în ziua când are loc evenimentul.
