Educația, primul pas împotriva violenței

Violența în rândul minorilor nu apare brusc și nu poate fi explicată printr-o singură cauză. În spatele unui comportament agresiv se află adesea fragilități emoționale, lipsa unor repere stabile, tensiuni familiale, influențe negative sau absența intervenției la timp. Judecătorul Costică Ciocan, din cadrul Jude­cătoriei Iași - Secția penală, arată că dincolo de impulsul firesc de a condamna, societatea are datoria să înțeleagă, să prevină și să intervină. De aceea, este necesar ca familia, școala, comunitatea și justiția să lucreze împreună pentru a opri escaladarea violenței în rândul adolescenților.

Domnule judecător, cât de importante sunt familia, școala și comunitatea în prevenirea comportamentelor violente la copii și cum se completează aceste influențe din perspectivă sociologică și juridică?

Familia, școala și comunitatea au un rol esenţial în formarea valorilor morale ale copiilor. În procesul de judecată, judecătorii trebuie să aibă în vedere atât fapta comisă, cât şi persoana făptuitorului. În cauzele cu inculpaţi minori, judecătorul are obligaţia să dispună efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probaţiune care conţine date despre mediul social şi familial al minorului, evoluţia situaţiei şcolare, factorii favorizanţi ai comportamentului infracţional şi propuneri de aplicare a unor măsuri prin hotărârea finală. Lecturând referatele de evaluare, se pot constata frecvent situații precum abandonul sau absenteismul școlar, climatul familial conflictual, lipsa supravegherii parentale, plecarea părinților la muncă în străinătate, influența negativă a anturajului, consumul de alcool sau substanțe interzise ori dificultăți materiale și emoționale. În spatele fiecărui dosar cu un minor se află, adesea, un context de vulnerabilitate, de lipsă de sprijin sau de dezorientare, nu doar o faptă care trebuie sancționată.

Din punctul de vedere al prevenţiei, ce instrumente educaționale considerați că sunt cele mai eficiente pentru a reduce riscul de escaladare a agresivității spre fapte grave - ateliere juridice, consiliere psihologică, programe de mediere, educație civică?

Consider că toate instrumentele enumerate mai sus sunt eficiente, iar programele instituţiilor şi ale voluntarilor trebuie să continue. Chiar şi un singur elev, dacă îşi schimbă perspectiva asupra fenomenului infracţional, atunci eforturile au meritat. Observ cu bucurie că programele de educaţie juridică din şcoli sunt receptate pozitiv de profesori, elevi şi părinţi, iar cererea de activităţi este în creştere. Prevenția reală presupune o intervenție timpurie, înainte ca un comportament nepotrivit să devină un tipar. Cu cât dialogul începe mai devreme, cu atât șansele de a evita escaladarea sunt mai mari.

În situaţiile tragice în care minori ajung să comită infracțiuni extrem de grave, ce cauze se regăsesc frecvent: influența grupului, mediul familial disfuncțional, lipsa modelelor morale sau expunerea la violență în media?

Fiecare din cauzele enumerate se regăsește în proporții variate. Salvarea constă tocmai în a pune elevul în centrul unor activități educative constructive, alături de adulți care pot deveni repere morale și sociale. Îmi amintesc o întâlnire cu elevii clasei a VII-a, ai Școlii Gimnaziale Costuleni, județul Iași, desfășurată sub coordonarea prof. Oana Hulub. I-am întrebat ce activități au dincolo de ore și teme. Răspunsurile au venit firesc: ansamblu de dansuri populare, cursuri de chitară, fotbal, Taekwondo, ateliere de pictură și desen. Aceste activități nu sunt simple modalități de petrecere a timpului liber. Ele oferă disciplină, apartenență la grup, modele pozitive și, mai ales, un cadru în care energia și creativitatea copiilor se manifestă constructiv. Un copil implicat, valorizat și încurajat este mai puțin vulnerabil în fața tentațiilor sau a influențelor negative.

Cum ar trebui societatea să privească minorii care au comis fapte violente: exclusiv prin prisma sancțiunii penale sau și prin prisma reeducării, reintegrării și responsa­bilității colective?

Societatea nu poate privi minorii care au comis fapte violente exclusiv prin prisma sanc­țiunii penale. Desigur, legea trebuie aplicată, iar răspunderea asumată. Însă în cazul minorilor, scopul principal al intervenției instanţei şi al parchetelor nu este pedeapsa în sine, ci îndreptarea și reintegrarea. Din perspectivă creștină, această abordare este în deplin acord cu învățătura că Dumnezeu „nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”. Accentul cade pe posibilitatea schim­bării, pe șansa oferită celui care a greșit de a-și reconfigura parcursul. Este foarte uşor să „aruncăm cu piatra” sau să stigmatizăm. Mai greu este însă să găsim mijloacele şi resursele necesare pentru a pune un tânăr pe făgaşul normal al vieţii.

Din perspectivă etică și teologică, ce rol au conștiința, sentimentul de vinovăție și iertarea în formarea tinerilor și în prevenirea violenței?

Așa cum am arătat, minorul între 14 și 16 ani răspunde penal dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ, adică doar dacă a înțeles caracterul periculos al acțiunilor sale și a putut să le controleze. În discuțiile cu elevii, pornim exact de la acest punct: ce este bine și ce este rău. Care sunt consecințele faptelor? Pentru că, la prima vedere, unele gesturi pot părea nevinovate sau chiar „avantajoase” pe termen scurt. Atunci când elevul conștientizează că o faptă penală poate atrage consecințe juridice și personale serioase, inclusiv măsuri preventive în condițiile legii, perturbarea parcursului școlar și afectarea integrării sociale, percepția lui asupra gravității faptelor se schimbă.

Ce măsuri concrete ar putea preveni tragedii precum cele în care adolescenți ajung să își ucidă colegii?

Școala, familia, poliția, Serviciul de Proba­țiune și asociaţiile trebuie să comunice și să coordoneze acțiunile preventive. Doar un efort colectiv poate oferi suportul necesar pentru adolescenții aflați în risc. Prevenirea violenței nu este un efort punctual, ci un proces complex, continuu, care combină cunoașterea legii, sprijinul psihologic și formarea morală. Fiecare copil care învață să își gestioneze emoțiile și comportamentul și să respecte demnitatea celorlalți reprezintă o comunitate mai sigură și mai responsabilă. 

În ce măsură este Judecătoria Iași deschisă, prin profesioniștii săi, dialogului cu elevii interesați de domeniul juridic?

Aș dori să subliniez că Judecătoria Iași are porțile deschise pentru toți cei interesați de procesul de justiție. Elevii și profesorii pot vizita instanţa nu doar cu ocazia „porților deschise”, ci și pe parcursul anului, pentru a observa activitatea judecătorilor, procurorilor, avocaţilor şi grefierilor. Această experiență le oferă o perspectivă autentică asupra modului în care legea se aplică, asupra res­ponsabilității fiecărei persoane implicate și asupra importanței respectării normelor juridice.