În lume, în istorie și în realitatea mitului

La 33 de ani, vârstă simbolică, Andrei Ungu­reanu este, după un volum de proză scurtă - Povestiri și întâmplări din țara fumului (2021) și romanul Nașterea eroului (2022), la al doilea roman, Gava Nebunul (editura Cișmigiu Books, București, 2024).

Ambele romane au fost recompensate, în urma unui concurs de manuscrise, cu premii importante, atestând o reală vocație literară: primul, Nașterea eroului, a primit Marele Premiu al Editurii Litera; cel de-al doilea, Gava Nebunul, Premiul I la concursul organizat, în 2024, de Editura Universitară.

Scriitor aflat la începutul drumului în literatură, Andrei Ungureanu (n. 1992) a trăit exclusiv în noua realitate social-politică postdecembristă. Subiectul romanului este inspirat de acest context, fiind, în planul transfigurării literare, modul său de a o reflecta și de a o refracta în fragmente semnificative, capabile să realizeze o viziune artistică. Deși adoptă formula bildungsromanului, care ar putea părea unora și altora vetustă, Andrei Ungureanu o adaptează unei structuri epice noi. Nu de formarea unei personalități este interesat ca autor, ci de relația insidioasă dintre personalitate și mediu. Personajul Alexandru Gava îi folosește ca instrument de sondare a realității. El e un picaro care străbate medii diverse, pe care naratorul le supune investigației epice în vederea esen­țializării, pentru a ajunge la o tipicitate concludentă pentru realitatea pe care o reflectă. Lumea în care vine Alexandru Gava nu e deloc promițătoare. În acest sens, legat de nașterea personajului, e de semnalat o dublare a realismului de un fantastic de tip mistic. Această lumină va însoți întreaga aventură existențială a copilului, apoi a tânărului și maturului Gava. Sacru și profan evoluează simultan în lume și în destinul acestui personaj.

Ca-ntr-un basm, regăsim motivul dificultății de a dobândi un fiu. Mama sa Ilinca apelează la ajutorul unui preot cu nume biblic, Moise, pentru a primi darul zămislirii. Miracolul se întâmplă și, la o vârstă când nu mai spera la un astfel de rod, ea și soțul ei, Ilie, primesc vestea minunată. Miraculosul nu cuprinde, însă, povestea. Alexandru este un Făt-Frumos într-o istorie tulbure. Narațiunea balansează între sacru și profan. Evenimentele banale ale vieții au permanent o aură. În ciuda întunericului - social-politic, moral, lumina - iubirea, speranța, credința nu lipsesc.

În fond, însăși evoluția lui Alexandru Gava, devenit, prin răsturnare inversă, Gava Nebunul, este exemplară pentru a sugera un scenariu de inițiere. Drumul lui este presărat de tot felul de obstacole, conotând conflictul eului cu sine și cu lumea, dar speranța nu moare, continuă să existe.

Strcuturat în 17 capitole cu titluri semnificative - Aici și acolo, Timpuri noi, De pe vremea când Hristos și Sfântul Petru umblau prin lume, Nebuni și sfinți, Izbăvirea sunt câteva exem­ple - romanul lui Andrei Ungureanu mizează pe un realism magic sui generis. Ideea care luminează pe dedesubt întreaga desfășurare a evenimentelor și întâmplărilor se referă la pre­zența permanentă a lui Dumnezeu în lume, Cel care îngăduie binele și răul, grâul și neghina pentru a nu sufoca, prin nimicirea răului, chiar binele. Binele și răul coexistă, sunt, uneori, alternante, alteori simultane, iar Gava, supranu­mit Gava Nebunul în capitolul 16, Nebuni și sfinți, face efortul de a se menține, în relație cu această ordine metafizică, în echilibru.

Epitetul individualizator, nebunul, capătă, ca în epitetul homeric, valoare exemplară: numește, pentru a evidenția excepția, întrucât el este, în relație cu complexitatea deterministă a lumii social-politice, în raportul intrinsec cu sine, un erou. Relația dintre învins și învingător se stabilește în această ordine intrinsecă a legăturii eului cu Tu-ul înnăscut și cu Sine.

O serie de întâmplări, exceptate din tabloul general al realității, dau o sugestie despre această nebunie a personajului. Întâmplarea originară pentru evoluția interioară a lui Gava, descrisă în capitolul Mica Indie, denotă raportul defectuos al eului cu lumea, cu societatea, care-i oferă spectacolul dizarmoniei. Față de aceste aspecte, detaliate pe parcurs în narațiunea problematizantă, atitudinea de normalitate, de poziționare de partea binelui, devine nebunie, anormalitate, noul normal. Gava se străduiește să nu abdice de la valorile lumii și, cu timpul, nu va mai putea să încapă pe patul procustian al societății. Va deveni un exclus, un nebun, care-și găsește izbăvirea în spiritualitate.

Din cercul strâmt al lumii, alienant, există o singură scăpare - ieșirea în/prin cer. Găsind, așa cum sugerează ultimul capitol, Izbăvirea, această ieșire, Alexandru Gava, Gava Nebunul, poate părea lumii care a ales anormalitatea un învins, un nebun, incapabil de a se adapta noilor rigori. În relație intrinsecă, el este un învingător: a găsit adevărata cale. Nebunia lui capătă valoare sacră: nebun în credință, în rândul celor denumiți drept nebuni și sfinți.

Tânărul scriitor Andrei Ungureanu lasă această undă de speranță să străbată întunericul care pare dominant. Izbăvirea există pentru toți cei care pot intra în tipologia reprezentată de personajul său, Gava Nebunul. Nefirescul nu poate domina decât temporar. Binele triumfă - acesta este mesajul romanului și lumina acestui gând îl urmărește pe cititor după ce l-a însoțit pe tot drumul încercărilor inițiatice.