Prezențe și permanențe românești

Generozitatea, aplecarea empatică și comprehensivă o definesc pe Anca Sîrghie, ca om și scriitor. Sunt calități care se reflectă în tot ceea ce a scris, începând cu studiul Radu Stanca și obsesia Thaliei (1996), continuând cu Lucian Blaga și ultima lui muză (2015), Radu Stanca. Evocări și interpretări (2016), Radu Sanca și Sibiul (2022), pentru a ajunge la trilogia America visului românesc (2017, 2020) și la Fascinația adevărului. Dialoguri româno-americane, în 2023 (carte apărută la Editura Limes, Cluj-Napoca).

Legătura de subtext a ultimelor două lucrări se manifestă prin interesul autoarei pentru modul în care visul românesc a prins contur, apoi rădăcini, în SUA. Referințele merg înapoi, în timp, la sfârșitul secolului al XIX-lea, când, pe fondul schimbărilor din tabloul istoriei universale, a început exodul românesc, cu precădere al românilor din Transilvania, în căutarea visului american.

Refăcând acest tablou, Anca Sîrghie operează, mai întâi, ca un istoric, cu o privire obiectivă, orientată asupra procesului, detaliu punctat în cele două interviuri realizate cu Daniela Pănăzan, Omul care se află dincolo de text, și cu Victor Neghină, „America visului românesc” - interviu cu scriitoarea Anca Sîrghie, în care ea este cea intervievată, punctul de vedere fiind, acum, intratextual și intrabiografic, povestea personală a autoarei despre relația ei afectivă și intelectuală cu America.

Începută în 2001, aventura călătoriei scriitoarei este, deopotrivă, o călătorie într-un cronotop puternic amprentat de proiecția spe­ranțelor, a așteptărilor asupra unui teritoriu fascinant, dar și una de cunoaștere, care realizează, prin reflectări continue în celălalt, și autocunoașterea. Anca Sîrghie nu călătorește în America doar în scop turistic, ci pentru a intra în comuniune/comunicare cu românii de acolo, aceia care au contopit visul românesc și visul american în propria lor viață, într-unul singur, unul care-i definește ca cetățeni ai lumii, aspirând spre cunoaștere, toleranță, multiculturalitate, ceea ce presupune asumarea iden­tității fiecăruia.

Cei intervievați de Anca Sîrghie în această carte, așezată sub cupola fascinației adevărului: Constantina Diță, Wladimir Paskievici, Ruxandra Didi Alexe, Ingrid Popa Fotino, Cătălin Radu Dancu, Dumitru Răchitaru, Carmen Podgorean, ambasadorul României la Buenos Aires, Ștefan Stoenescu, Elena Vasiliu, Mircea Fotino, Gh.Popa, Cornel Căzilă, Lavinia Ball, Anca Matei, Nicholas Dima, Cornelia Kantor, Sebastian Doreanu, au, fiecare, povestea lor de viață, o poveste care, prin unicitate, poate deveni exemplară, convertind o viață în destin. În fiecare demers, în itinerarul în viață al fiecăruia se relevă modul în care viața se împletește cu destinul, mod în care, prin alegerile făcute în anumite împrejurări și condiții, destinul se clarifică, orientând în direcția adevărului - adevărul personal, al fiecăruia, în rezonanța/armonia adevărului unic, absolut.

În America, fiecare dintre cei intervievați a depășit obstacole, bariere exterioare și interioare, și, cu tenacitate și perseverență, fiecare și-a croit propriul drum, fără a uita locurile natale. Pentru prima generație, consideră Anca Sîrghie, dorul de țară rămâne dominant. Consecința acestui dor de țară se străvede în evenimentele culturale pe care românii le organizează - ridicarea unor biserici ortodoxe, conferințe, comunicări, la care participă invitați din țară sau din alte comunități ale diasporei românești, în publicațiile de limbă română pe care le tipăresc: Lumină lină, la New York, revistă care a depășit un sfert de secol, apariție datorată preotului profesor Theodor Damian, conducătorul Cenaclului „Mihai Eminescu”; sunt, apoi, societățile, asociațiile culturale: Societatea Culturală „Dorul”, activă din 1903, Cenaclul „Mircea Eliade” din Denver Colorado, condus de Simona Sîrghie și Sebastian Doreanu, iar în Michigan, Societatea „Avram Iancu”.

Activitate intensă culturală se înregistrează și în Canada, unde, din 1929, ființează Societatea „Graiul românesc”, condusă astăzi de Emilia Matei. De o mare importanță este asociația Scriitorilor Români din America de Nord - ASTRAN, care activează prin Clubul Internațional „Destine literare”, asociație inițiată de poetul Alexandru Cetățeanu.

Menținerea interesului viu pentru limba și cultura românească se realizează nu numai prin activitatea acestor societăți, asociații culturale, dar și prin organizarea unor cursuri de limba română, constituite în jurul bisericilor românești, în așa fel încât dorul de țară să se concretizeze în dorul pentru limba română, pentru cultură, fixând identitatea ei națională între popoarele lumii.

E de amintit, în acest context, Școala „Junimea Română” de la Montreal, înființată în 2010, organizație care întreține nevoia de cunoaștere pentru manifestările culturale românești din țară și din diasporă. Acestor organizații, asociații, societăți culturale, literare, li se adaugă Câmpul Românesc de la Hamilton, clădire care are în jur busturi ale unor mari personalități, precum Mihai Eminescu, Nae Ionescu, troița lui Aron Cotruș, dăltuite de sculptorul Nicăpetre, o proprietate a românilor din Canada, unde, pe o suprafață de 20 de hectare, s-a înălțat, spune Anca Sîrghie, un „complex superb cu sală modernă de conferințe și alte evenimente, cu muzeu etnografic, bibliotecă cu cărți rare, salon de muzică...”.

Din dor pentru fascinația adevărului, Anca Sîrghie a realizat aceste dialoguri pentru ca mărturia fiecărui român care și-a împlinit visul românesc în visul american, să ajungă nu numai în prezentul prezentului, dar și la generațiile viitoare, pentru care aceste mărturii vor deveni, poate, surse de inspirație sau de documentare, necesare în efortul de căutare a adevărului despre rădăcinile fiecăruia.